Peste 150 de matematicieni de renume din întreaga lume au semnat un avertisment colectiv adresat guvernelor și factorilor de decizie: nu credeți hype-ul din jurul inteligenței artificiale generative. Mesajul, transmis public și raportat de Futurism, vine din partea unor specialiști care cunosc mai bine decât oricine limitele matematice reale ale sistemelor AI - și care spun că decalajul dintre promisiuni și realitate a ajuns la un nivel periculos.

Scrisoarea deschisă, cunoscută sub numele de Declarația de la Leiden (Leiden Declaration) și elaborată inițial de un grup de 17 membri în cadrul unui workshop la Lorentz Center Leiden, a strâns semnăturile a peste 150 de matematicieni de renume și beneficiază de endorsement-ul IMU (International Mathematical Union). Semnatarii avertizează explicit că modelele de limbaj de tip LLM - cele din spatele instrumentelor gen ChatGPT sau Gemini - sunt profund supraevaluate în ceea ce privește capacitățile lor reale. Aceștia atrag atenția că aceste sisteme nu „înțeleg" în sens propriu, nu raționează matematic cu acuratețe și nu pot garanta corectitudinea rezultatelor pe care le produc. Cu toate acestea, guverne din toată lumea alocă bugete masive și restructurează politici publice - în educație, sănătate, apărare sau justiție - bazându-se pe narațiuni despre AI care nu corespund stadiului tehnic actual.

Conform Futurism, matematicienii subliniază că există o diferență fundamentală între ceea ce pot face astăzi sistemele AI și ceea ce companiile din Silicon Valley promit că vor putea face în viitorul apropiat. Această diferență, argumentează ei, nu este una de detaliu - este structurală. Modelele actuale funcționează prin recunoașterea de tipare statistice în date uriașe, nu prin deducție logică sau înțelegere conceptuală. Erorile lor sunt imprevizibile și greu de detectat tocmai pentru că sistemul pare convingător chiar și atunci când greșește flagrant.

Ce face ca acest avertisment să fie diferit față de criticile anterioare la adresa AI este sursa sa: nu vin din tabăra activiștilor sau a scepticilor generali față de tehnologie, ci din interiorul comunității care a construit bazele matematice ale acestor sisteme. Matematicienii cunosc algebra liniară, calculul tensorial și teoriile probabilistice care stau la baza rețelelor neuronale. Tocmai de aceea știu și unde se opresc aceste rețele - și văd că industria a ales să comunice public numai ceea ce impresionează, nu și limitele reale.

Patternul nu este nou. Valuri anterioare de entuziasm tehnologic - de la era punctcom la blockchain - au dus la decizii politice și investiții publice care, retrospectiv, s-au dovedit premature sau greșite. Diferența acum este că miza e mai mare: se discută despre înlocuirea judecătorilor cu sisteme AI, despre diagnostice medicale automatizate sau despre infrastructuri critice controlate de algoritmi cu rate de eroare nepublicate.

Riscul concret semnalat de matematicieni este că, pe măsură ce guvernele adoptă politici publice bazate pe capacități AI inexistente sau exagerate, resursele redirecționate dinspre metode verificate pot face daune reale oamenilor reali. Un sistem AI care diagnostichează greșit sau un algoritm de alocare a resurselor care discriminează sistematic nu produce doar o eroare abstractă - produce consecințe umane.

Rămâne de văzut dacă Declarația de la Leiden și semnăturile celor peste 150 de matematicieni vor produce un efect real asupra factorilor de decizie. Până acum, presiunea industriei tech și narațiunile despre competiția geopolitică în domeniul AI - în special între SUA și China - au dominat discursul politic. S-ar putea ca avertismentele să câștige mai multă greutate pe măsură ce primele politici publice bazate pe AI vor produce rezultate vizibil slabe. Deocamdată, matematicienii au tras semnalul de alarmă. Cine ascultă, rămâne de văzut.