Pentru o bună parte din public, Adrian Văncică a fost ani la rând un singur chip. Apoi a venit „Anul Nou care n-a fost”, iar reacțiile au început să sune altfel. Actorul spune că filmul a mutat ceva în felul în care oamenii se raportează la el, nu doar la un rol anume.

„Prima reacție a fost, bă dar tu faci și așa? Asta s-a schimbat, s-a schimbat percepția oamenilor vis-a-vis de mine, vis-a-vis de capacitatea mea de a fi actor”, a spus Adrian Văncică.

În episodul 41 din Salvat de Clopoțel, Sabin Tudor a stat de vorbă cu Adrian Văncică despre ce a însemnat trecerea dinspre comedie spre dramă și despre presiunea pe care și-a pus-o singur. Actorul a recunoscut că miza a fost mare și că nu are rost să pretindă altceva: a simțit că era momentul să iasă un pic din zona în care publicul se obișnuise să îl vadă și să meargă acolo unde știa oricum că poate ajunge.

Momentul care pare să fi rămas cel mai viu este cel de la Veneția. Adrian Văncică a povestit că întreaga echipă a fost aplaudată minute în șir într-o sală mare, o scenă pe care ar retrăi-o oricând.

„Sunt la Veneția când s-a dat anul nou care n-a fost. Și ne-aplauda lumea. Eram toți îmbrăcați frumos. Papioane, chestii așa. Și ne-aplauda lumea vreo 8-9 minute”, a povestit Adrian Văncică.

A urmat Locarno, unde confirmarea a venit dintr-o direcție complet diferită, de data aceasta pentru filmul „Nu e locul tău aici”, regizat de Florin Șerban. Actorul a relatat că o spectatoare s-a apropiat de el după proiecție și i-a spus că își recunoaște tatăl, chirurg, în personajul pe care îl construise pe ecran. Genul acela de feedback care nu se măsoară în aplauze, ci în recunoaștere personală.

Adrian Văncică a explicat că rolul nu este construit doar pe o poveste de familie, ci pe o tensiune mai largă. „E un conflict între generații. E un conflict între două tipuri de masculinitate”, a spus actorul, descriind miza personajului.

Pentru documentare, Adrian Văncică a povestit că a vorbit cu medici și chirurgi, inclusiv cu oameni care îl operaseră pe el și pe membri ai familiei lui. A căutat, altfel spus, nu doar gesturile și limbajul unui chirurg, ci felul în care se așază un om într-o meserie în care deciziile se iau rapid și fără loc de ezitare.

Rezultatul a fost confirmat și în palmares: actorul a câștigat la Sarajevo premiul The Heart of Sarajevo pentru cel mai bun actor, tot pentru rolul din „Nu e locul tău aici”, o distincție care vine exact în zona în care a vrut să demonstreze că poate funcționa.

Dincolo de festivaluri și premii, povestea lui Adrian Văncică rămâne una despre ieșirea dintr-un tipar. Când publicul te asociază atât de puternic cu un personaj, orice pas în altă direcție devine un pariu. Actorul a vorbit deschis despre presiunea pe care și-a asumat-o singur, despre faptul că știa că poate, dar că trebuia să convingă și pe alții. Iar reacțiile, de la aplauzele lungi din sala de la Veneția pentru „Anul Nou care n-a fost” până la femeia care și-a văzut tatăl pe ecran la Locarno, în „Nu e locul tău aici”, par să fi răspuns la întrebare.