Un program pilot derulat de guvernul federal american pune inteligența artificială în postura de a decide dacă un pacient primește sau nu aprobare pentru un tratament medical. Inițiativa, care vizează sistemul de autorizare prealabilă - procesul prin care asigurătorii aprobă sau resping proceduri și medicamente - a stârnit un val de îngrijorare în rândul medicilor și bioeticienilor din SUA.

Conform KFF Health News, programul se numește WISeR (Wasteful and Inappropriate Service Reduction) și face parte dintr-un efort mai larg al administrației americane de a eficientiza birocrația medicală prin automatizare. Deocamdată, el vizează șase state - Arizona, New Jersey, Ohio, Oklahoma, Texas și Washington - și acoperă 13 tipuri de proceduri medicale specifice. Autorizarea prealabilă este un proces cunoscut pentru volumul colosal de muncă administrativă pe care îl generează: medicii petrec ore întregi completând formulare, așteptând răspunsuri și contestând decizii ale asigurătorilor. Ideea din spatele programului pilot este că un model AI ar putea accelera semnificativ acest proces, reducând timpii de așteptare și degrevând personalul medical de sarcini repetitive. În teorie, sunetul e promiţător. În practică, întrebările sunt mult mai complicate.

Problema centrală identificată de critici este una de responsabilitate și transparență. Când un medic refuză un tratament, există un lanț clar de răspundere: pacientul poate contesta, poate cere o a doua opinie, poate apela la comisii medicale. Când un algoritm refuză un tratament, lanțul devine brusc mult mai opac. Cine a programat modelul? Pe ce date a fost antrenat? Ce criterii folosește pentru a lua o decizie? Acestea sunt întrebări la care, deocamdată, nu există răspunsuri publice clare.

Futurism a semnalat că îngrijorările medicilor nu sunt abstracte. Există deja precedente în sectorul privat: companii de asigurări care au folosit algoritmi proprii pentru a respinge automat cereri de internare sau de acoperire a unor medicamente costisitoare. Unele dintre aceste cazuri au ajuns în instanță, iar anchetele au arătat rate de respingere semnificativ mai mari decât cele generate de decizii umane. Un algoritm antrenat pe date istorice poate reproduce și amplifica discriminări sistemice - de exemplu, poate defavoriza pacienți din comunități cu acces redus la servicii medicale, pur și simplu pentru că datele lor medicale sunt mai puțin complete.

De ce contează acest program dincolo de granițele SUA? Pentru că modelul american de reglementare - sau lipsa lui - tinde să devină referință globală. Dacă experimentul cu AI în autorizarea medicală este adoptat la scară largă fără mecanisme clare de control și contestare, el poate deveni un șablon exportat în alte sisteme de sănătate. Europa urmărește cu atenție, mai ales în contextul în care Regulamentul AI al UE impune tocmai transparență și responsabilitate pentru sistemele cu impact ridicat asupra oamenilor - iar deciziile medicale se califică fără dubiu în această categorie.

Ce urmează? Programul pilot este deocamdată limitat ca scop și nu există date publice despre dimensiunea lui exactă sau despre câți pacienți sunt deja afectați. Asociații medicale din SUA au cerut o pauză și o evaluare independentă înainte de orice extindere. Rămâne de văzut dacă presiunea politică și tentația economică - reducerea costurilor administrative este un argument puternic pentru asigurători - vor depăși rezistența medicilor. Ceea ce e clar e că întrebarea nu mai este dacă AI-ul va intra în sistemele de sănătate, ci cine va fi responsabil atunci când ia o decizie greșită.