Amanda Knox a fost achitată. Dar internetul nu achită pe nimeni definitiv - și, acum, showbiz-ul testează exact cât de departe poate merge reabilitarea unui om asociat pentru totdeauna cu o crimă care nu e a lui. Knox și-a lansat un show de comedie numit Cartwheel, programat la Edinburgh Fringe Festival între 7 și 17 august la Gilded Balloon, și, în câteva zile, peste 40.000 de oameni au semnat o petiție cerând anularea lui. Sora victimei, Meredith Kercher, a vorbit public. Knox a ripostat. Și toată lumea s-a ales cu o întrebare pe care nimeni nu știe cum s-o rezolve: poate un om achitat să facă comedie pe seama contextului care a ucis pe altcineva?

În 2007, studenta britanică Meredith Kercher a fost ucisă în Perugia, Italia. Amanda Knox, colega ei de cameră americancă, a fost arestată, condamnată și, după ani de procese, achitată definitiv de Curtea Supremă italiană în 2015. Knox s-a întors în SUA, a scris o carte, a participat la documentare și a vorbit constant despre experiența ei din sistemul judiciar italian. Acum a decis să facă un pas mai departe: showul Cartwheel, care va putea fi văzut la Edinburgh Fringe Festival, în care, conform descrierilor apărute în presă, procesează public acea perioadă a vieții ei. Conform LadBible, sora lui Meredith Kercher a vorbit împotriva show-ului, considerând că acesta este lipsit de respect față de memoria surorii ei. Petiția care a strâns peste 40.000 de semnături cere anularea producției pe același argument: că există o victimă reală, cu o familie reală, care nu a ales să devină material de comedie. Knox a respins criticile și și-a apărat dreptul de a-și procesa propria traumă prin artă.

Cazul ridică o dezbatere mult mai largă despre ce li se cuvine celor care au trecut prin sisteme judiciare abuzive sau prin asocieri nedrepte cu crime pe care nu le-au comis. Pe de o parte, Knox a petrecut ani în închisoare pentru ceva ce instanțele au decis că nu a făcut. Trauma ei este reală, documentată și legitimă. Terapia prin umor există ca practică psihologică recunoscută. Pe de altă parte, comedie înseamnă public, înseamnă aplauze, înseamnă că cineva râde - și familia Kercher este obligată să asiste la asta fără să fi ales vreodată să fie personaje secundare în povestea lui Knox. Există un precedent neplăcut în cultura pop: victimele secundare ale unor tragedii mediatizate devin adesea invizibile pe măsură ce supraviețuitorii, achitații sau suspecții devin celebrities. Cazul Kercher este, în mare măsură, cunoscut prin prisma lui Knox, nu a victimei.

Ce urmează e greu de prezis. Showul Cartwheel de la Edinburgh Fringe Festival ar putea continua nestingherit - achitarea ei îi conferă dreptul legal să vorbească despre propria experiență. Dar presiunea publică și reacția familiei Kercher arată că dreptul legal și percepția morală nu coincid mereu. Petiția cu 40.000 de semnături nu are putere juridică, dar are putere culturală: platformele, distribuitorii și sponsorii iau în calcul astfel de semnale. S-ar putea ca show-ul să fie modificat, amânat sau să genereze o dezbatere mai amplă despre cine deține narativul unei tragedii - cel care a supraviețuit sistemului sau familia celui care nu a supraviețuit crimei. Rămâne de văzut dacă Knox va ajunge la un compromis sau dacă va transforma tocmai acest conflict în material.