Asta e o stire care face cat o era intreaga. Bashar al-Assad, fostul dictator al Siriei care a condus tara cu pumn de fier timp de decenii si a declansat unul dintre cele mai sangeroase razboaie civile din istoria moderna, a fost condamnat la moarte. Procesul s-a desfasurat la Palatul de Justitie din Damasc, iar verdictul a cazut ca un trasnet.

Impreuna cu Assad a fost condamnat la moarte si Atef Najib, fostul sef al Directiei de Securitate Politica din zona Daraa - omul considerat unul dintre arhitectii represiunii brutale care a declansat, in 2011, revolutia siriana.

E un moment istoric fara precedent in lumea araba. Assad a fugit din Siria la finalul lui 2024, dupa caderea regimului sau, si se afla in prezent in Rusia, care i-a oferit azil. Asta inseamna ca sentinta e, deocamdata, simbolica - nimeni nu se asteapta ca Putin sa-l predea pe Assad pentru a fi executat.

Dar simbolismul e urias. Pentru milioane de sirieni care au suferit sub regimul sau - bombardamente, tortura, arme chimice, detentii arbitrare - acest verdict reprezinta o forma de recunoastere a suferintelor lor. Familiile celor disparuti in inchisorile lui Assad pot spune, in sfarsit, ca justitia a vorbit.

Procesul a atras atentia intregii lumi. Organizatiile internationale pentru drepturile omului au urmarit cu sufletul la gura fiecare etapa. Unii au aplaudat curajul noilor autoritati siriene de a-l judeca pe fostul dictator in lipsa, altii au ridicat semne de intrebare despre proceduri.

Ce urmeaza ramane de vazut. Assad sta confortabil la Moscova, iar Rusia nu da semne ca ar vrea sa coopereze. Dar condamnarea la moarte schimba fundamental statutul sau international - dintr-un fost sef de stat exilat, devine un condamnat la moarte cautat de propriul sau popor.