Avem o știre care merită atenție, mai ales că vorbim despre siguranța unei centrale nucleare. Noul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță, a recunoscut public că problema legată de răcirea reactoarelor de la Cernavodă există încă din 2003, când centrala a fost oprită preventiv din cauza secetei și a debitului scăzut al Dunării, fluviul din care se ia apa necesară răcirii, și că, de atunci, nu s-a găsit o soluție definitivă pentru ea.

Practic, ministrul a confirmat ceva ce mulți specialiști știau de ani buni dar nu se discuta prea des: sistemul care asigură alimentarea cu apă necesară răcirii reactoarelor depinde de un debit al Dunării care nu este mereu garantat, iar episodul din 2003, cand seceta a redus drastic nivelul apei si a obligat operatorul sa opreasca functionarea centralei, a aratat clar aceasta vulnerabilitate. De mai bine de două decenii, autoritățile știu de problemă, dar intervențiile făcute până acum nu au rezolvat-o la rădăcină. E genul de declarație care, odată ieșită din gura unui ministru în funcție, nu mai poate fi tratată ca un simplu detaliu administrativ.

De ce contează atât de mult acest subiect? Pentru că răcirea reactoarelor nu e un aspect secundar, ci unul dintre pilonii fundamentali ai siguranței nucleare. Orice centrală atomică funcționează pe principiul controlului strict al temperaturii, iar un sistem de răcire dependent de un debit de apă care poate scădea în perioade de secetă înseamnă riscuri care nu trebuie minimalizate, indiferent de cât de rare sunt scenariile negative. Când cineva cu acces la toate datele tehnice spune că problema e veche de 20 de ani și nimic nu a fost rezolvat concret, apar întrebări legitime despre cât de bine suntem pregătiți, de fapt, pentru o eventuală urgență similară celei din 2003.

Declarația lui Chisăliță vine într-un context în care siguranța energetică a României e mai discutată ca niciodată. Cu tensiunile din regiune, cu dependența energetică tot mai analizată la nivel european și cu presiunea de a găsi surse stabile și sigure, Cernavodă rămâne una dintre cele mai importante piese din sistemul energetic național. Orice vulnerabilitate legată de această centrală, mai ales una legată direct de disponibilitatea apei de răcire, nu poate fi tratată superficial, pentru că vorbim despre un obiectiv strategic, nu despre o instalație oarecare.

Rămâne de văzut ce va face mai departe noul ministru, având în vedere că el însuși a recunoscut public că soluțiile încercate până acum nu au avut rezultatul așteptat. Întrebarea firească e dacă urmează măsuri concrete, cu termene clare și fonduri alocate, poate chiar un sistem alternativ de asigurare a apei de răcire in perioadele de secetă, sau dacă discuția se va opri doar la nivel de declarație, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în trecut cu alte subiecte sensibile din energie.

Digi24 a adus în atenția publicului această recunoaștere directă, iar acum urmează perioada în care vom vedea dacă vorbele sunt urmate de fapte. Siguranța unei centrale nucleare nu e un subiect care să poată fi amânat la nesfârșit, mai ales când vine chiar din partea celor responsabili cu gestionarea ei.

E o știre care merită urmărită cu atenție în perioada următoare, pentru că nu vorbim despre un raport tehnic uitat într-un sertar, ci despre siguranța energetică a întregii țări și despre încrederea pe care românii o pot avea în sistemul care le asigură o parte importantă din curentul electric.

Sursa: Digi24