Barbara Barrie, actriță de scenă, film și televiziune, nominalizată la Oscar și la Tony, a murit la 95 de ani, miercuri, 28 octombrie, în locuința ei din Manhattan. Familia a confirmat că a ales moartea asistată medical, după un diagnostic terminal de cancer. Vestea a fost relatată de The New York Times și preluată de UNILAD, iar fiica ei, Jane Harnick, a precizat că decizia a fost a actriței. Barrie lasă în urmă o carieră de aproape șapte decenii și o poveste personală care a ajutat mulți oameni să vorbească despre boli de care, ani de zile, nimeni nu voia să audă.

Barbara Barrie s-a născut Barbara Berman, la Chicago, în 1931. A studiat jurnalismul în Texas, apoi s-a reorientat spre teatru și s-a mutat la New York. A debutat pe Broadway în 1955, cu piesa «The Wooden Dish», iar în 1956 a ajuns și pe marile ecrane, cu un rol în filmul «Giant». Cariera ei a avut mereu un picior pe scenă și unul în fața camerei, rar la fel de echilibrat la actorii din generația ei.

Momentul care a pus-o pe hartă a venit în 1964, cu drama independentă «One Potato, Two Potato». Barrie a jucat o femeie albă divorțată, căsătorită într-un cuplu interrasial, alături de Bernie Hamilton. Era un subiect incomod pentru acea perioadă, iar performanța ei a fost recompensată cu premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes. Pentru un film independent, aproape fără buget de lansare, a fost o recunoaștere uriașă.

Pe scenă, a primit o nominalizare la Premiile Tony în 1970, pentru că a creat rolul Sarah în celebrul musical «Company», scris de Stephen Sondheim. În 1979 a urmat nominalizarea la Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru rolul din «Breaking Away», un film despre maturizare devenit între timp un clasic. A reluat personajul și în adaptarea pentru televiziune, ceea ce i-a adus prima nominalizare la Emmy.

Publicul de televiziune a cunoscut-o pe mai multe generații. A jucat-o pe Elizabeth Miller în «Barney Miller», pe Helen Keane în sitcomul «Suddenly Susan», cu Brooke Shields, și a apărut ca invitată în «Law & Order» și «Law & Order: SVU». Rolurile din cele două seriale polițiste i-au adus alte nominalizări la Emmy. Nu a fost niciodată o vedetă de primă mărime în sens hollywoodian, dar numele ei apărea constant în distribuții solide.

Probabil cel mai important capitol al vieții ei nu ține însă de actorie. În 1994, Barrie a fost diagnosticată cu cancer rectal. A supraviețuit, dar a ales să nu tacă, într-o vreme când bolile gastrointestinale erau aproape un subiect tabu. A scris două cărți sincere despre experiența ei: «Second Act», din 1997, și «Don't Die of Embarrassment», din 1999. Titlul celei de-a doua spune deja tot.

În 1997 declara: «Cred că dacă reușesc să pun problema în discuție, asta va fi moștenirea mea». Miza era clară: oamenii amânau controalele din jenă, iar jena putea costa vieți. Barrie a transformat propria boală într-o campanie publică de încurajare a screeningului, la o vreme când puține vedete vorbeau despre asemenea lucruri.

În ciuda nominalizărilor și a aprecierii criticilor, a rămas o persoană modestă. Într-un interviu din 2017 pentru The New York Times spunea: «Nu suport așa ceva. Viața ta e mai importantă decât munca ta». Fraza descrie bine genul de om care, la 95 de ani, își alege singur finalul. Soțul ei de 43 de ani, producătorul și regizorul Jay Harnick, a murit în 2007. Barrie este supraviețuită de cei doi copii, Jane și Aaron.

Decizia ei readuce în atenție o temă pe care America nu a închis-o. Moartea asistată medical, cunoscută în SUA drept «Medical Aid in Dying», este o practică prin care un adult capabil mental, cu o boală terminală și o speranță de viață de cel mult șase luni, poate cere o rețetă letală și o poate lua singur. Diferența față de eutanasia voluntară este esențială: în moartea asistată, pacientul își administrează personal medicamentul, în timp ce în eutanasie substanța este administrată de un medic, de exemplu prin injecție. Eutanasia activă voluntară rămâne ilegală în toate cele 50 de state americane.

Moartea asistată este însă permisă legal în douăsprezece state: Oregon, Washington, Vermont, California, Colorado, Hawaii, New Jersey, Maine, New Mexico, Montana, aceasta din urmă prin precedent al Curții Supreme a statului, Delaware, prin legea adoptată în 2025, și New York. La ele se adaugă districtul Columbia. Subiectul rămâne profund divizant. Susținătorii vorbesc despre autonomie și demnitate la finalul vieții, iar adversarii invocă riscul de presiune asupra persoanelor vulnerabile și obiecții morale sau religioase.

New York, statul în care a locuit Barrie, a adoptat legea Medical Aid in Dying la începutul acestui an: guvernatoarea Kathy Hochul a semnat-o pe 6 februarie 2026, iar aceasta a intrat în vigoare în august 2026. Procedura era așadar legală chiar în statul ei la momentul morții. Sursa nu precizează în ce condiții exacte a avut loc procedura în cazul actriței, așa că detaliile rămân între ea și familia ei.

Ce rămâne, dincolo de dezbaterea legală, este imaginea unei femei care a muncit șapte decenii, a supraviețuit unui cancer, a vorbit deschis despre o boală rușinoasă pentru epoca ei și a decis să-și încheie viața exact așa cum a trăit-o: pe cont propriu, fără să ceară permisiunea nimănui. Cine vrea să o descopere poate începe cu «Breaking Away» sau cu «One Potato, Two Potato», două filme care arată de ce Hollywoodul a ținut mult timp la ea.