Să zicem că mâine se semnează pacea cu Iranul. Armele tac, diplomații zâmbesc pentru poze, iar piețele răsuflă ușurate. Ai crede că și prețul de la pompă ar scădea imediat, nu? Mai mulți experți în energie avertizează că șoferii americani ar putea aștepta luni întregi până să simtă o ușurare reală, chiar dacă un acord ar pune capăt conflictului în care e implicat Iranul.

Problema nu ține doar de petrolul brut. Ține de tot lanțul care îl duce din puțul de extracție până în rezervorul tău: nave, asigurări, rafinării și motorină. Iar fiecare verigă a fost lovită de război.

Primul lucru care s-ar întâmpla după un acord e, probabil, o reacție rapidă a burselor. Yagiz Sullu, fondatorul și analistul principal al firmei Sullu Strategic Advisory LLC, estimează că prețul petrolului ar putea scădea cu 15-20 de dolari în doar două-trei zile. Piețele sunt nervoase și reacționează la orice semn de calm.

Dar tot el avertizează că încrederea în regiune se reconstruiește mult mai greu decât se prăbușește. Companiile de transport maritim vor cere garanții că navele pot trece în siguranță, iar asigurătorii vor trebui să evalueze primele de risc de război. Potrivit lui Sullu, asta ar putea dura săptămâni întregi.

Mai e și producția iraniană de petrol, care nu poate fi repornită cu un simplu buton. Sullu spune că repararea câmpurilor petroliere și a terminalelor avariate ar putea dura luni de zile și ar costa miliarde de dolari. Strâmtoarea Ormuz, locul în jurul căruia s-au învârtit perturbările aprovizionării internaționale cu petrol, rămâne un punct sensibil chiar și după încetarea ostilităților.

Un alt factor, mai puțin vizibil, sunt costurile de transport. Tom Kloza, consilier-șef pe energie la Gulf Oil, a dezvăluit că tarifele de transport din Golful Persic și Marea Roșie spre Asia și alte destinații au ajuns la 25-40 de dolari pe baril. Înainte de război, aceeași rută costa aproximativ 2,50-3 dolari. Kloza descrie piața petrolului brut ca fiind «oarecum echilibrată», dar spune că tarifele record de transport mențin prețurile sus.

Harold «Skip» York, fondatorul DSC Advising, se așteaptă ca prețul petrolului să coboare relativ repede spre nivelul de 80 de dolari după o rezolvare. Pentru a ajunge în zona de 70 de dolari, însă, ar trebui să scadă și tarifele de transport. «Va dura până când cei care transportă marfa vor avea din nou încredere că în Ormuz se poate circula în siguranță», a explicat el.

Chiar dacă petrolul brut s-ar ieftini, benzina nu urmează automat. Între țiței și pompă se află rafinăriile, iar acestea au fost lovite serios.

Kloza avertizează că violențele din Rusia, din Golful Persic și din Marea Roșie au scos din funcțiune între șase și șapte milioane de barili pe zi din capacitatea globală de rafinare. E o cifră uriașă, care arată că problema nu e doar una de aprovizionare cu materie primă, ci de capacitatea de a o transforma în combustibil.

Cel mai expus produs ar fi motorina. Potrivit lui Kloza, ea ar putea rămâne la nivel mondial în deficit până bine în 2027, iar pe ea se bazează aproximativ 29% din vânzările globale de produse petroliere. Asta o face esențială pentru economie, nu doar pentru șoferii cu mașini diesel.

Motorina alimentează agricultura, camioanele și logistica. Cu alte cuvinte, dacă ea rămâne scumpă, se scumpește aproape tot ce ajunge pe rafturi. Sullu explică faptul că firmele confruntate cu costuri mai mari la combustibil ar putea să le transfere, la un moment dat, clienților finali. Deci chiar și cine nu conduce deloc ar putea simți impactul, la casa de marcat de la supermarket.

Există și o regulă veche a pieței, pe care York o rezumă fără menajamente: prețurile «urcă ca racheta, dar coboară ca pana». Când se scumpește petrolul, pompele reacționează aproape pe loc. Când se ieftinește, ajustarea e lentă, iar economiile ajung greu la consumator.

Kloza mai are un avertisment pentru primăvara viitoare. Rafinăriile urmează să intre în lucrări de întreținere amânate până în 2027, iar perioada martie-mai ar putea aduce, după spusele lui, «unele dintre cele mai extinse perioade de nefuncționare a rafinăriilor din viața noastră». Rezultatul posibil: benzina, motorina și combustibilul pentru avioane s-ar putea scumpi din nou.

Totuși, previziunile de felul acesta rămân estimări ale unor experți, nu certitudini, iar evoluția reală depinde de cât de repede se normalizează transportul și de cât de grav sunt avariate instalațiile. Rămâne de văzut dacă un eventual acord ar aduce rapid siguranța de care au nevoie navele și asigurătorii.

Pacea e doar primul pas. Pentru șoferul american care speră la o factură mai mică la pompă, drumul până acolo ar putea fi lung, cu mai multe opriri decât și-ar dori.