Compania americană Flock Safety și-a construit un imperiu de camere de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare pe promisiunea că ajută poliția să prindă infractori. Numai că investigații publicate de Washington Post, EFF și CNN au scos la iveală un detaliu stânjenitor: același sistem a promovat activ departamentele de poliție ale căror ofițeri au fost ulterior acuzați că abuzează tocmai de această tehnologie.

Flock Safety a postat pe canalul său de YouTube materiale video în care punea în lumină cel puțin patru departamente de poliție. Același departamente aveau, la momentul promovării sau ulterior, ofițeri acuzați de utilizare necorespunzătoare a sistemului ALPR - Automatic License Plate Recognition. Compania a ales să le facă reclamă oricum. Sau poate nu a verificat niciodată cu adevărat.

Sistemul Flock funcționează prin camere fixe instalate în cartiere rezidențiale, pe bulevarde și la intrările în orașe, care fotografiază automat fiecare mașină care trece. Datele - plăcuța de înmatriculare, culoarea mașinii, marca, ora exactă - sunt stocate și puse la dispoziția polițiștilor prin aplicații dedicate. Teoretic, pentru a prinde mașini furate sau suspecți în fugă. Practic, conform surselor citate, unii ofițeri au folosit sistemul pentru a urmări persoane în afara oricărui mandat, a identifica vizitatorii unor adrese private sau a verifica mișcările unor indivizi fără nicio bază legală.

Problema fundamentală nu e că tehnologia există. E că nu există niciun mecanism real de control. Conform acelorași surse, nicio autoritate centralizată nu auditează cum folosesc departamentele de poliție accesul la baza de date Flock. Fiecare departament stabilește propriile reguli interne - dacă le stabilește. În unele orașe, ofițerii pot interoga sistemul de câte ori vor, fără să justifice căutarea.

Flock Safety nu e o firmă obscură. Compania a strâns sute de milioane de dolari în finanțări și deservește mii de departamente de poliție și sute de comunități private din SUA. Modelul de business e simplu și eficient: cartierele rezidențiale plătesc abonament pentru camere care alimentează aceeași rețea la care are acces și poliția. Practic, civili privați finanțează infrastructura de supraveghere pe care poliția o poate folosi discreționat.

Ce face povestea și mai deranjantă e tocmai decizia de marketing. Când Flock Safety alegea ce departamente să promoveze pe YouTube ca „povești de succes", nu alegea la întâmplare - alegea parteneri pe care îi prezenta drept modele. Că unii dintre ei aveau ofițeri investigați pentru abuz nu părea să fie un filtru relevant în procesul editorial al companiei.

Acest tip de supraveghere comercializată nu e nou, dar scala la care operează Flock e fără precedent în Statele Unite. Futurism a raportat separat că, în orașul Winona, un departament de poliție a rămas fără nicio cameră Flock după ce toate unitățile au fost furate - ceea ce a generat un val de ironie online, dar a expus și cât de dependentă a devenit poliția locală de infrastructura unei companii private.

Ritmul cu care rețelele ALPR se extind în SUA depășește cu mult orice dezbatere publică serioasă despre limite și supraveghere. Nu există o lege federală care să reglementeze cât timp pot fi stocate datele de locație ale mașinilor tale, cine le poate accesa sau în ce condiții pot fi șterse. Ești filmat. Datele există. Cine le vede și de ce rămâne, în mare parte, o necunoscută.

Rămâne de văzut dacă presiunea presei va genera reacții legislative concrete sau dacă Flock Safety va continua să se extindă în ritmul actual, cu marketing lustruit și mecanisme de responsabilizare minimale. Deocamdată, camera de la colțul străzii tale nu ți-a cerut permisiunea și nu îți va explica ce face cu fotografia mașinii tale.