Un startup din SUA pe nume Bexorg a început să testeze medicamente direct pe creiere umane întregi, menținute în viață artificial în afara corpului. Procedura, confirmată de revista Science (AAAS) și preluată de Futurism, ridică întrebări care ar putea redefini complet granițele eticii medicale.

Bexorg, condus de Zvonimir Vrselja - fost cercetător Yale din echipa care a dezvoltat sistemul BrainEx - folosește creiere întregi obținute de la donatori decedați prin programe de donare de organe. Tehnica se bazează pe sisteme de perfuzie care furnizează oxigen și nutrienți creierului extras, prelungind funcționalitatea neuronilor ore sau chiar zile după moartea donatorului. Această fereastră de timp este exploatată de cercetători pentru a testa cum reacționează celulele cerebrale vii la diverse substanțe - mult mai relevant decât testele pe animale sau pe culturi celulare simple. Startupul susține că metoda accelerează dramatic descoperirea de tratamente pentru boli precum Alzheimer, epilepsia rezistentă la medicamente sau tumorile cerebrale agresive. Argumentul lor central: creierele care altfel nu ar fi putut fi transplantate pot deveni platforme vii de cercetare farmaceutică.

Problema nu e simplă. Bioeticenii avertizează că există o diferență fundamentală între un creier mort și un creier de donator decedat menținut activ artificial pentru experimente. Creierele folosite de Bexorg se află într-o zonă ambiguă: plutesc între viață și moarte, sunt dozate preventiv cu propofol tocmai pentru că statutul lor de conștiență este neclar, iar nimeni nu știe cu certitudine dacă și ce procesează. Dacă un creier uman este activ din punct de vedere neuronal, are el un statut moral? Poate simți? Poate procesa durerea? Întrebările devin acute când vorbim de cortex cerebral, zona asociată conștiinței. Cercetări similare au apărut și în trecut - în 2019, echipa lui Nenad Sestan de la Yale a reușit să restabilească activitate cerebrală parțială la porci la patru ore după moarte, folosind creiere obținute de la o fabrică de procesare a cărnii, prin sistemul BrainEx, provocând un val de reacții internaționale. Acel experiment cel puțin folosea creiere de animale. Cazul de față implică creiere umane.

Riscurile nu sunt doar teoretice, ci profund etice. Administrarea profilactică de propofol - un anestezic - sugerează că cercetătorii înșiși nu exclud posibilitatea unor forme rudimentare de experiență subiectivă în aceste creiere. Nu există reglementări specifice pentru creiere ex-vivo funcționale în Statele Unite, iar FDA și IRB-urile instituționale operează cu cadre concepute pentru cu totul alte situații. Lipsa unui statut juridic și moral clar pentru aceste preparate cerebrale înseamnă că deciziile se iau momentan de la caz la caz, fără standarde uniforme. Rămâne de văzut dacă autoritățile americane vor interveni cu norme clare înainte ca practica să devină mai răspândită. S-ar putea ca presiunea publică să forțeze o dezbatere legislativă urgentă - una pe care comunitatea medicală o tot amână de ani de zile.