Un documentar în care adevărul pare imposibil de crezut și unde camera nu se teme să mintă: așa a fost descris la o proiecție secretă de la Telluride filmul «You Can See Everything», semnat de Nathan Fielder și Lance Oppenheim. Producția A24, deja intrată în discuțiile pentru sezonul de Oscar, depășește cu mult formula comediei amestecate cu documentar cu care Fielder ne-a obișnuit în «The Rehearsal». E o evoluție a ei. Îi cere fiecărui om din cadru să se uite la sine și să înfrunte distanța dintre percepție și realitate.

Pe 30 mai 2023, Elizabeth Holmes, fondatoarea Theranos condamnată pentru fraudă, s-a predat la Federal Prison Camp, Bryan, din Texas, unde execută o pedeapsă de 11 ani pentru fraudă. În cele 34 de zile dinaintea acestui moment, Fielder și Oppenheim au urmărit-o cu camerele pe ea și pe familia ei, iar proiectul a continuat apoi pe parcursul a trei ani, potrivit sinopsisului oficial A24. Iată baza filmului, simplă pe hârtie și derutantă pe ecran. Documentarul ajunge în cinematografele din SUA pe 16 octombrie 2026.

La început, în cadru apar doar Holmes, partenerul ei, Billy Evans, și cei doi copii mici (statutul relației lor rămâne neclar, unele surse vorbind despre o căsătorie din 2017, altele despre o logodnă mai recentă). Apoi vine primul mare moment comic: se dezvăluie Fielder, ascuns în fundal, cu căștile pe urechi, monitorizând scenele. Cine a văzut «The Rehearsal» recunoaște imaginea pe loc. Curând, Fielder se mută în casa lor de vacanță și îi interoghează pe Holmes și pe Evans, în fața camerei, despre planurile de viitor. Acestea includ continuarea muncii începute la Theranos, chiar și după intrarea ei în închisoare.

Fielder recunoaște de la început că i-ar fi greu să înțeleagă știința din spatele muncii lui Holmes. Talentul lui real e altul: știe să pună întrebări și continuă să le pună, chiar și când nu înțelege răspunsurile. Rezultatul sunt schimburi de replici atât de încâlcite în neînțelegeri încât amintesc de sketch-ul clasic Abbott și Costello, «Who's on First?». Fielder merge mai departe și îi pune pe Holmes și pe Evans să urmărească sketch-ul, sperând că așa vor pricepe de ce conversațiile lor îl frustrează. Urmează un moment de un umor stânjenitor: Fielder încearcă să explice de ce e amuzant unul dintre cele mai faimoase numere de comedie din istorie, iar Holmes doar îl privește și zâmbește, așa cum face adesea.

Oppenheim, regizorul «Primetime», cu Robert Pattinson, lansat anul acesta, a făcut filmul împreună cu Fielder, dar vedeta e Fielder. Potrivit regizorilor, într-o sesiune de întrebări de după proiecție, alegerea nu a fost deliberată: primele zile de filmare au ajuns, firesc, să surprindă și reacțiile lui. Deliberat sau nu, el e fața perfectă pentru acest proiect, pentru că știe de multă vreme să-i țină pe spectatori nu doar în disconfort, ci și în incertitudine.

Întrebările lui insistente nu lasă lucrurile să treacă. Într-o scenă timpurie, Holmes bate ouă în bucătărie, apoi Evans îi ia bolul și continuă el. Fielder întreabă de ce a făcut-o, iar răspunsul devine un punct de reper al filmului: un moment pe care crezi că îl înțelegi, până când nu mai ești sigur.

Filmul are 174 de minute, dar timpul e relativ când ești în sală. Aproape trei ore trec repede, ca atunci când te uiți la «The Rehearsal» fără pauză, forțat să rumegi ideile. Răsturnările nu se opresc, deci nu ai când să te plictisești. E și unul dintre cele mai frumos filmate documentare din ultimii ani. Directorul de imagine, David Bolen, compune cadre izbitoare folosind lumina disponibilă, cu umbre și siluete. Formatul pătrat face ca prim-planurile dese să fie și mai claustrofobice.

Accesul pe care l-au avut regizorii a scos la iveală momente de intimitate șocante, inclusiv o doză de nuditate masculină frontală neașteptată. În centrul filmului stă afirmația lui Holmes că nu a mințit niciodată despre nimic, o frază care e, aproape sigur, o minciună. Totuși, cu cât filmul se joacă mai mult cu straturile realității, cu atât devine mai autentic. Există cel puțin o persoană în poveste care pare să aibă o perspectivă destul de clară asupra a ce se întâmplă, dar nici judecata ei nu poate fi luată drept complet obiectivă. Iar când crezi că ai înțeles cine e răufăcătorul, ideea capătă straturi noi.

Cine a văzut «The Inventor: Out for Blood in Silicon Valley» și «The Dropout» știe deja că Holmes e o figură fascinantă. Ce impresionează la «You Can See Everything» e că nu rămâne încă o piesă în mașinăria de bârfe despre Holmes. Explorând următorul capitol din viața inventatoarei devenite condamnată, Fielder și Oppenheim ating o idee incomodă: indiferent câte întrebări pui și cât timp petreci cu un om, rămâne un ocean de mister care nu poate fi explorat pe deplin.

Filmul a stârnit deja discuții aprinse după proiecția de la Telluride, inclusiv despre o posibilă apariție a Amandei Seyfried, cea care a jucat-o pe Holmes în «The Dropout», la unul dintre evenimentele legate de lansare. Rămâne de văzut dacă «You Can See Everything» va deveni unul dintre titlurile forte ale sezonului de Oscar, dar un lucru pare clar: cu Fielder la cârmă, niciun răspuns nu vine fără cel puțin două straturi de îndoială.