A murit Dolores Huerta, la 96 de ani. Numele ei poate nu sună la fel de cunoscut ca al altor lideri ai drepturilor civile din SUA, dar impactul ei a fost unul uriaș, mai ales pentru muncitorii agricoli și pentru comunitățile latino din America.

Huerta a devenit cunoscută ca o forță în mișcarea pentru drepturile omului, dedicându-și practic întreaga viață luptei pentru condiții mai bune pentru muncitori și pentru egalitate. Alături de Cesar Chavez, a co-fondat United Farm Workers, iar lui îi datorăm și celebrul slogan „Sí, se puede”, devenit ulterior simbol pentru mișcările de drepturi civile din întreaga lume. În 2012, a primit Medalia Prezidențială a Libertății, una dintre cele mai înalte distincții civile din Statele Unite.

Ce o făcea specială pe Huerta era perseverența. A activat decenii la rând, într-o perioadă în care vocea femeilor, mai ales a femeilor din comunități de imigranți, nu era luată prea în serios. Ea a reușit totuși să se impună, să organizeze oameni, să negocieze și să schimbe lucruri concrete pentru muncitorii care munceau în condiții grele pe câmp.

Moartea ei la 96 de ani închide practic un capitol întreg din istoria recentă americană, cel al generației care a construit, cărat cu cărat, mișcarea pentru drepturi civile din a doua jumătate a secolului XX. Oamenii care au cunoscut-o sau care au urmărit-o de-a lungul anilor o descriu drept una dintre figurile esențiale ale acestei lupte, alături de alte nume mari ale epocii.

Familia a anunțat că Dolores Huerta a murit miercuri, 28 octombrie, acasă, răpusă de cancer, potrivit purtătorului de cuvânt Erik Olvera, citat de New York Times. Ce e cert e că Dolores Huerta rămâne un simbol pentru tot ce înseamnă activism de durată, făcut cu răbdare și fără să cedezi, chiar și atunci când lupta pare una inegală.

Vestea a circulat rapid în presa internațională, fiind receptată ca pierderea unei figuri istorice, cu greutate reală în felul în care America de azi vorbește despre drepturi, muncă și demnitate umană.