Timp de decenii, NATO a functionat pe o premisa simpla: America e garantul suprem al securitatii europene. Dar ce se intampla cand garantul incepe sa puna la indoiala daca mai vrea sa fie acolo? Asta e intrebarea pe care liderii europeni si-o pun acum pe bune, nu ca exercitiu teoretic.

Trump a spus-o de mai multe ori: SUA ar putea iesi din NATO. Nu e o gluma, nu e o tactica de negociere, sau cel putin asa incep sa creada tot mai multi oficiali europeni care iau aceasta varianta ca pe un scenariu real pentru care trebuie sa se pregateasca.

Ce inseamna asta concret? Inseamna ca Europa incepe sa discute serios despre o structura de aparare proprie. Nu un inlocuitor al NATO neaparat, ci un plan de rezerva pentru cazul in care umbrela americana se inchide brusc. Franta impinge de mult in directia asta, Germania a inceput sa cheltuiasca serios pe armata dupa decenii de austeritate militara, iar tarile baltice si Polonia sunt in prima linie a acestei conversatii, pentru motive geografice evidente.

Problema e ca a construi o aparare europeana credibila de la zero, sau chiar de la jumatate, nu e deloc simplu. SUA asigura nu doar soldati si rachete, ci si infrastructura de comanda, informatii secrete, logistica si, poate cel mai important, credibilitate nucleara. Niciunul dintre aceste lucruri nu se improvizeaza peste noapte.

Exista voci care spun ca tocmai aceasta presiune e sanatoasa, ca Europa trebuia de mult sa se maturizeze strategic si sa nu mai depinda de Washington ca un copil de parintele sau. Altii avertizeaza ca orice slabire a legaturii transatlantice e exact ce vrea Rusia.

Deocamdata, planurile europene sunt mai mult niste schite serioase decat un sistem functional. Dar faptul ca ele exista si ca se discuta deschis e in sine o schimbare majora de paradigma. Continentul care a triait sub umbrela americana de 80 de ani incepe sa invete sa mearga singur, fie ca vrea, fie ca e nevoit.

Sursa: Unilad