Rezerva Federala Americana a facut o miscare care a prins pe multi pe picior gresit: a crescut dobanda de referinta cu 0,25%, ducand-o la intervalul 3,75%-4,00%, prima majorare de acest fel dupa trei ani buni de politica monetara relaxata. Decizia in sine ar fi fost deja interesanta, dar contextul o face de-a dreptul savuroasa: Donald Trump cerea public, la limita disperarii, exact opusul, adica reduceri de dobanda care sa dea un boost economiei.

Ironia e ca seful Fed, Kevin Warsh, cel care a votat pentru aceasta crestere, a fost pus in functie chiar de Trump in mandatul sau anterior. Practic omul pe care presedintele l-a ales personal pentru acest job tocmai i-a intors spatele intr-un moment cheie. Si nu a fost o decizie fortata sau un vot stramb, ci unanima, ceea ce spune multe despre cat de convinsi sunt oficialii Fed ca asta era miscarea corecta, indiferent cine se supara pe Twitter sau Truth Social.

Motivele din spatele acestei decizii au fost expuse public de Warsh insusi, care a invocat trei cauze: economia s-a intarit peste asteptari, inflatia nu a incetinit asa cum se spera, iar tensiunile geopolitice s-au intensificat. In spatele acestor cauze se afla socul energetic provocat de razboiul cu Iranul, la care se adauga efectele tarifelor comerciale asupra preturilor. Fed are un mandat dublu, sa mentina preturile stabile si ocuparea fortei de munca ridicata, iar cand vede semne ca lucrurile scapa de sub control, actioneaza indiferent de presiunile politice. Aici pare sa fie exact cazul: bancherii centrali au decis ca e mai important sa tina inflatia in frau decat sa faca pe plac Casei Albe.

Mai important decat decizia de acum e semnalul pentru perioada urmatoare: 16 din cei 18 oficiali Fed anticipeaza cel putin inca o majorare de dobanda pana la finalul anului. Cu alte cuvinte, ciclul de intarire monetara nu s-a terminat, ci abia a prins avans.

Consecintele practice sunt simple si destul de neplacute pentru americanul de rand. Creditele ipotecare devin mai scumpe, dobanzile la carduri urca, iar imprumuturile in general costa mai mult. Nu e genul de veste care sa starneasca aplauze, mai ales cand presedintele vrea sa vanda narativul ca economia merge struna sub conducerea lui.

Ceea ce face acest episod cu adevarat notabil e mesajul institutional din spate. Fed a demonstrat, cel putin pentru moment, ca ramane independenta de presiunile politice directe, chiar si atunci cand acele presiuni vin de la seful statului. E un test important pentru increderea pietelor in soliditatea institutiilor americane, mai ales intr-o perioada in care linia dintre politica si economie pare tot mai subtire.

Pentru Romania, o astfel de decizie nu e deloc irelevanta. O dobanda mai mare in SUA inseamna, de regula, un dolar mai puternic, ceea ce se reflecta si in cursul euro-dolar si, indirect, in evolutia leului. BNR urmareste atent astfel de miscari, pentru ca ele influenteaza costul finantarii externe si pot pune presiune pe deciziile de politica monetara de la Bucuresti, inclusiv pe dobanzile la creditele romanilor, fie ele in lei sau in valuta.

Reactia pietelor a fost imediata, insa nuantata. Dow Jones a inchis cu -1,21%, S&P 500 a scazut cu -0,45%, in timp ce Nasdaq a ramas practic pe loc, cu -0,01%. Semn ca investitorii au digerat vestea diferentiat, in functie de expunerea pe sectoare, dar temerile legate de un efect de racire mai accentuat decat se astepta persista. Ramane de vazut ce va face Trump in continuare, mai ales ca, pana acum, presedintele si-a exprimat in continuare increderea in Warsh si a evitat atacurile personale, spre deosebire de modul in care s-a comportat fata de predecesorul acestuia, Powell. Un lucru e clar insa: confruntarea dintre Casa Alba si banca centrala nu pare sa se opreasca aici, iar urmatoarele luni ar putea aduce si mai multa tensiune pe acest subiect.

Sursa: BBC News