Cea mai puternică organizație sportivă din lume a intrat în război cu ea însăși. FIFA a lansat un atac fără precedent împotriva celor care încearcă, în culise, să-l scoată pe Gianni Infantino din fotoliul de președinte, acuzând ceea ce a numit un «efort concertat și continuu» de subminare a instituției și a liderului său. Declarația a venit după ce The Daily Telegraph a raportat că presiunile interne și externe împotriva lui Infantino au escaladat semnificativ în ultimele luni.

Contextul acestui conflict nu e nou, dar intensitatea lui e la un nivel neobișnuit chiar și pentru standardele FIFA. Infantino, care conduce organizația din 2016, s-a mutat la Doha, Qatar, în 2021, o decizie care a stârnit critici masive din partea federațiilor europene. UEFA, condusă de Aleksander Čeferin, a fost unul dintre cei mai vocali critici ai direcției pe care Infantino a dus-o FIFA: extinderea Mondialului la 48 de echipe, Cupa Mondială a Cluburilor cu 32 de echipe, și apropierea tot mai strânsă de petrodolarii din Golf. Fiecare dintre aceste decizii a fost percepută de Europa ca o lovitură directă în interesele fotbalului continental. Tensiunile au atins un punct critic după ce planul FIFA Forward Enterprise - prin care organizația intenționa să vândă aproximativ 20% din drepturile comerciale ale Mondialului pentru 4,2 miliarde de dolari - a eșuat, lăsând FIFA fără o sursă majoră de finanțare și expunând vulnerabilități serioase în strategia financiară a lui Infantino.

Conform The Daily Telegraph, FIFA a dat publicității o declarație fermă în care respinge ceea ce descrie drept o campanie organizată de destabilizare. Organizația nu a numit explicit nicio federație sau persoană, dar mesajul a fost citit de toată lumea ca un răspuns direct la UEFA și la o serie de federații membre europene care au cerut în mod repetat reforme în guvernanța FIFA. Reacțiile din aceeași săptămână au conturat rapid tabere clare: CAF a susținut unanim conducerea lui Infantino, CONMEBOL a respins orice încercare de demitere fără un vot formal în Congres, în timp ce Norvegia, prin vocea președintei federației Liane Klaveness, a cerut explicit demisia lui Infantino.

Întrebarea centrală rămâne: ce putere reală are UEFA să schimbe conducerea FIFA? Din punct de vedere formal, răspunsul e destul de simplu - și destul de frustrant pentru europeni: nu prea multă. Infantino este ales de Congresul FIFA, format din cele 211 federații membre. Europa controlează 55 din aceste voturi, ceea ce înseamnă că, fără un bloc masiv din Africa, Asia și America de Sud, UEFA nu poate impune nimic. Africanii și asiații au susținut în mod tradițional politica de extindere și de redistribuire a fondurilor promovată de Infantino, percepând-o ca un avantaj față de dominația istorică a fotbalului european.

Totuși, UEFA nu este complet lipsită de pârghii. Competițiile UEFA - Liga Campionilor, Liga Națiunilor, calificările mondiale - generează o parte semnificativă din veniturile globale ale fotbalului. O amenințare credibilă cu un boicot sau cu crearea unui circuit alternativ ar pune FIFA într-o poziție extrem de dificilă. Rămâne de văzut dacă europenii sunt dispuși să meargă până acolo - sau dacă e doar politică de lobby sofisticată.

Ceea ce face această poveste cu adevărat interesantă nu e neapărat cine câștigă, ci ce revelează despre FIFA ca instituție. Organizația care reglementează cel mai popular sport din lume funcționează cu o transparență minimă, cu mecanisme de vot opace și cu resurse financiare uriașe concentrate în mâinile unui singur om. S-ar putea ca, indiferent de rezultatul acestui conflict intern, presiunea publică să forțeze, în cele din urmă, reforme reale în guvernanța fotbalului mondial. Dar istoria FIFA ne-a învățat că în această organizație nimic nu se schimbă rapid - și că puterea rareori cedează fără o luptă lungă.