Un fost membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, cunoscută popular drept Biserica Mormonă, a povestit cum un „interviu de vrednicie” făcut în copilărie l-a lăsat convins că este „unul dintre cei mai răi oameni de pe planeta Pământ”. Mărturia lui David Sheppard apare într-un documentar nou al LADbible, intitulat „Nemo vs the Mormon Church: The Cost of Speaking Out”.

Interviurile de vrednicie sunt conversații private între membrii bisericii și lideri precum episcopii. Ele au rolul de a stabili dacă o persoană respectă învățăturile comunității și este pregătită să avanseze. Se pot desfășura înainte de botez, la primirea preoției, la avansarea în grupurile de tineret, înainte de misiuni sau la obținerea așa-numitei recomandări pentru templu. Potrivit sursei, copiii pot trece prin ele de la vârsta de 12 ani.

În timpul discuției, un membru poate fi întrebat despre credința lui, despre respectarea regulilor bisericii, despre plata zeciuielii și despre respectarea legii castității. Pe hârtie, pare o verificare administrativă. În povestea lui David, a fost o experiență care i-a schimbat felul în care se vedea pe sine.

Sheppard susține în documentar: „Am trecut de la a fi un copil destul de lipsit de griji la a crede că sunt unul dintre cei mai răi oameni de pe planeta Pământ”. El descrie și momentul în care întrebările au devenit incomode. Potrivit lui, au început să apară cuvinte și formulări despre masturbare și pornografie, iar atunci confortul a dispărut.

David mai spune că experiența depinde enorm de episcopul care îți iese în cale. Unii, afirmă el, întreabă aproape nimic. Alții merg mult mai departe, cu întrebări de genul: „Deci ce s-a întâmplat? Unde i-ai atins? Unde te-au atins?”. Aceasta este descrierea lui personală, făcută în documentar, și nu o poziție oficială a bisericii.

Concluzia lui este tăioasă. Sheppard consideră că situația este „nesigură pentru toată lumea” și că există un „risc real” atunci când episcopii poartă interviuri cu copii în care, spune el, sunt cerute detalii sexuale. Cu alte cuvinte, nu doar copilul poate ieși rănit, ci întregul sistem este vulnerabil.

De ce contează povestea? Pentru că ridică o întrebare pe care o auzim tot mai des în jurul comunităților religioase închise: cine are dreptul să pună întrebări intime unui copil și în ce condiții? Un adult necunoscut, singur într-o încăpere cu un minor, este exact scenariul pe care orice politică serioasă de protecție a copilului încearcă să-l evite. În contextul acesta, spune sursa, ramura britanică a bisericii a introdus verificări DBS pentru membrii care lucrează cu copii. DBS este sistemul britanic de verificare a antecedentelor penale pentru persoanele care intră în contact cu minori.

Mărturia lui David se leagă de povestea lui Nemo, pe numele său real Douglas Stilgoe, un fost membru al bisericii care a fost excomunicat după ce a apărut într-un episod din „Honesty Box”, serie publicată de LADbible în august 2024. Nemo ajunsese cunoscut online pentru că discuta problemele bisericii. La patru zile după ce a vorbit cu BBC, spune el, a primit o scrisoare care îl acuza de „opoziție publică clară și deliberată” față de biserică și îl avertiza că acțiunile lui ar „slăbi credința și activitatea” comunității.

Chemat la o întâlnire în septembrie 2024, Nemo afirmă că abia după 90 de minute a înțeles că este judecat pentru apostazie. Verdictul a fost excomunicarea. El spune că, în viziunea lui religioasă, asta ar însemna că „nu aș mai fi cu soția mea în rai” și că va fi separat de familie pentru eternitate. Biserica insistă că decizia nu are legătură cu preocupările lui despre conducerea ei. Ea îl acuză că i-a convins pe alții să se opună bisericii și liderilor ei, ceea ce Nemo neagă.

Nemo crede că activismul lui pentru protecția copiilor în biserică a contribuit la mișcarea care a dus, în 2023, la introducerea verificărilor DBS în Marea Britanie și spune că acesta este unul dintre lucrurile de care este cel mai mândru. Despre ce i s-a întâmplat, a declarat că a fost „judecat pentru că a spus adevărul în fața puterii” și că o critică sinceră a propriilor instituții este „necesară pentru supraviețuirea bisericii”.

Atenție la contextul acestor afirmații. Totul vine din mărturii personale, iar biserica nu a oferit încă un răspuns pe fond. Reprezentanții ei au fost invitați să comenteze acuzațiile, dar au cerut să vadă mai întâi documentarul integral înainte de a lua în calcul un răspuns. Rămâne de văzut ce va spune comunitatea după vizionare și dacă interviurile cu minori vor fi regândite.

Până atunci, povestea lui David Sheppard rămâne un avertisment despre cât de adânc poate ajunge vinovăția inoculată unui copil și despre cât de subțire este linia dintre îndrumare spirituală și presiune psihologică.