Gregg Araki, regizorul american cunoscut pentru trilogia sa «Teenage Apocalypse» și filmul «Mysterious Skin», a acordat un interviu provocator revistei Dazed Digital în care a abordat un subiect delicat: generația Z are, în opinia sa, mult prea puțin sex. Și, spre deosebire de alte voci care moralizează pe această temă, Araki vine cu un film nou - I Want Your Sex, avându-i în distribuție pe Olivia Wilde și Cooper Hoffman - care explorează tocmai acest gol, dorința înăbușită, intimitatea pierdută și corpul ca teritoriu al anxietății, nu al plăcerii.

Araki face parte dintr-o generație de cineaști care au tratat sexualitatea cu onestitate brutală la un moment în care Hollywood-ul încă se ferea de subiect. Filmele sale din anii '90 și 2000 explorau identitatea queer, dorința adolescentină și corpul cu o franchețe care a scandalizat și a cucerit în egală măsură. Acum, la câteva decenii distanță, regizorul privește spre o generație nouă și constată un paradox: tinerii de azi, crescuți cu acces nelimitat la conținut pornografic și cu o libertate nominală fără precedent, par să fi renunțat la sex în viața reală.

Datele din studii internaționale susțin această observație. Conform cercetărilor citate în presa internațională, proporția adulților tineri care raportează că nu au avut niciun partener sexual în ultimul an a crescut semnificativ în ultimul deceniu, în special în rândul bărbaților cu vârste între 18 și 30 de ani. În SUA, procentul tinerilor care au raportat absența completă a activității sexuale în ultimele 12 luni a crescut de la aproximativ 12% în 2010 la 24% în 2024, conform Institute for Family Studies. Japonia a denumit deja fenomenul «sexless society», iar cercetători din Europa și America de Nord confirmă un tipar similar în rândul Millennialilor târzii și al Gen Z.

Ce s-a întâmplat? Araki nu oferă un singur răspuns, iar asta e tocmai forța perspectivei sale. Noul său film nu vrea să fie un manifest ideologic, ci o invitație la introspecție. Conform interviului din Dazed Digital, regizorul observă că anxietatea socială, izolarea provocată de ecrane, cultura performativă a rețelelor sociale și presiunea tot mai mare de a fi «perfect» înainte de a fi vulnerabil au creat o generație care preferă să se abțină decât să riște respingerea.

Există și o componentă culturală mai profundă. Gen Z a crescut cu discursuri importante despre consimțământ, siguranță și limite - discursuri necesare și valoroase - dar, susțin unii cercetători, aceste cadre au generat uneori o hipervigilență care face intimitatea să pară complicată sau periculoasă. La aceasta se adaugă stilul de viață tot mai sedentarizat, creșterea diagnosticelor de anxietate socială și efectul anesteziant al scroll-ului infinit, care înlocuiește stimularea umană reală cu dopamina rapidă a conținutului digital.

Araki nu e singurul care atrage atenția. În interviul acordat Dazed Digital, regizorul a vorbit despre dorința ca filmul său să fie o rezistență față de amorțeala corporală a timpului nostru, o invitație adresată generației tinere să-și revendice dorința ca pe ceva uman și necesar, nu ca pe un pericol de administrat.

Semnificația acestei conversații depășește granițele unui simplu film de artă. Dacă tendința continuă, implicațiile demografice, sociale și psihologice sunt considerabile. Țări precum Japonia și Coreea de Sud se confruntă deja cu crize demografice parțial legate de scăderea natalității și de o populație tot mai dezinteresată de relații romantice și sexuale. Europa urmează un tipar similar, iar România nu face excepție: studiile despre sănătatea sexuală a tinerilor români indică și ele o scădere a frecvenței relațiilor intime în rândul generației sub 30 de ani.

Rămâne de văzut dacă un film, oricât de provocator, poate mișca ceva la nivelul culturii. Dar poate că asta nici nu e întrebarea corectă. Poate că Gregg Araki face, pur și simplu, ceea ce a făcut mereu: pune pe ecran ceea ce societatea preferă să nu vadă, și lasă spectatorul să se descurce cu disconfortul.