Cluburile de noapte din Germania sunt pe cale să primească un statut pe care puțini l-ar fi anticipat acum un deceniu: acela de spații culturale și artistice, protejate prin lege împotriva demolărilor și evacuărilor forțate. Guvernul german a anunțat că intenționează să modifice reglementările privind construcțiile pentru a le face mai dificil promotorilor imobiliari să evacueze operatorii de club, conform Mixmag.

Pentru cine nu a urmărit ce s-a întâmplat în ultimii ani cu scena nocturnă din Germania, contextul e acesta: Berlin, Köln, Hamburg și Frankfurt au pierdut zeci de venue-uri emblematice nu pentru că și-au pierdut publicul, ci pentru că terenul pe care stăteau valora mai mult ca un bloc de apartamente de lux decât ca spațiu de dans. Procesul nu e nou - s-a accelerat masiv după pandemie, când proprietarii de clădiri au văzut oportunitatea să nu mai prelungească contractele de închiriere cu cluburile, preferând în schimb proiecte rezidențiale sau de birouri.

Berlinul a pierdut deja câteva dintre cluburile sale definitorii. Tresor, unul dintre simbolurile techno-ului german, a supraviețuit, dar alte venue-uri mai mici n-au avut același noroc. Clubul Stattbad Wedding, fostul bazin de înot reconvertit în spațiu cultural, a dispărut. La fel și Bar 25 sau Kater Holzig - locuri care defineau un anumit mod de a trăi noaptea în Berlin. Fiecare evacuare a fost urmată de același ciclu: proteste, petiții, un oarecare val de acoperire media, apoi tăcere și beton.

Ce propune acum guvernul german este o schimbare structurală a cadrului legal. Prin modificarea regulamentelor de construcție, cluburile reclasificate ca venue-uri culturale și artistice ar urma să beneficieze de o protecție similară cu cea acordată teatrelor sau sălilor de concert. Concret, asta înseamnă că ar fi mai greu pentru un developer să demonstreze că un proiect imobiliar are prioritate față de un spațiu cu valoare culturală recunoscută de stat. Conform Mixmag, schimbarea regulamentului ar ridica pragul legal pe care un proprietar trebuie să îl depășească înainte de a putea evacua un operator de club.

Modelul nu e complet nou în Europa. Amsterdam are de ani buni o politică similară, iar câteva orașe britanice au experimentat cu zonarea care protejează venue-urile de muzică live. Dar Germania ar fi primul stat care abordează problema la nivel național, nu doar municipal, ceea ce ar putea crea un precedent important pentru restul continentului.

De ce contează asta și dincolo de Germania? Pentru că scena cluburilor nu e doar despre distracție - e infrastructură culturală. Berlinul a construit o parte semnificativă din identitatea sa post-reunificare în jurul culturii techno și al cluburilor care au populat spațiile industriale abandonate. Aceste locuri au generat turism cultural, au lansat cariere muzicale, au creat comunități. Pierderea lor nu e doar o problemă de nostalgie; e o pierdere economică și identitară măsurabilă.

Pentru România, lecția e clară și urgentă. Cluj-Napoca, București și Timișoara au propriile lor scene de club care funcționează adesea în clădiri cu contracte precare sau în zone care intră rapid în atenția dezvoltatorilor imobiliari. Control Club din București, Baraj din Cluj sau Quantic sunt exemple de venue-uri care contribuie la economia creativă a orașelor lor, fără să beneficieze de nicio protecție legală specială.

S-ar putea ca modelul german să inspire și autoritățile locale românești să gândească altfel spațiile de cultură nocturnă. Rămâne de văzut dacă voința politică există - dar cel puțin acum există și un precedent european invocat.