Situația din Orientul Mijlociu e din nou pe punctul de fierbere. Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului iranian și negociator-șef, a transmis un avertisment dur: era răspunsurilor proporționale s-a încheiat, iar dacă Iranul va mai suferi atacuri, răspunsul va fi mai rapid, mai puternic și mai dureros decât până acum. Nu e o simplă declarație de presă - vine după ce CENTCOM a lovit sâmbătă, 5 septembrie, trei nave iraniene (una lângă insula Kharg), ca răspuns la rachetele balistice trase de IRGC spre două nave militare americane, în contextul unui adevărat război al petrolierelor care se desfășoară de luni bune în Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime de transport al petrolului din lume.

Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a declarat că prin această strâmtoare trec zilnic 9 milioane de barili de petrol, cifră care arată însă revenirea traficului la doar aproximativ două treimi din nivelul dinaintea conflictului, nu o funcționare normală a strâmtorii. Practic, SUA lovesc petroliere iraniene, iar Iranul vizează nave comerciale care tranzitează pe rute neautorizate de Teheran, precum și nave afiliate Statelor Unite, iar situația escaladează de la o săptămână la alta fără semne că s-ar calma curând.

În paralel, Israelul continuă ofensiva împotriva Libanului, invocând încălcarea armistițiului de către Hezbollah; înainte de una dintre lovituri, IDF a emis chiar un avertisment de evacuare. Orașe din sudul țării sunt bombardate constant. Sâmbătă, Israelul a bombardat zona Nabatieh ca răspuns la două drone lansate de Hezbollah spre soldații săi. Potrivit bilanțului oficial al Ministerului Sănătății din Liban pentru 6 septembrie, atacurile au provocat 4 morți (2 în Nabatieh al-Fawqa, 2 femei în Arab Salim) și 20 de răniți, inclusiv 3 copii, iar imaginile cu bombardamentele asupra mai multor localități libaneze circulă deja online.

Ce face situația asta cu adevărat îngrijorătoare e combinația dintre cele două fronturi - conflictul Iran-SUA din Golf și ofensiva Israel-Liban - care par să se alimenteze reciproc. Fiecare escaladare într-o zonă crește tensiunea și în cealaltă, iar riscul unui conflict regional mai amplu rămâne pe masă.

Rămâne de văzut unde duce acest război de uzură al petrolierelor care durează de luni de zile. Până acum nu a existat o confruntare directă masivă, dar amenințările Iranului sugerează că Teheranul e pregătit să crească miza dacă se simte în continuare atacat. Cu petrolul mondial trecând prin această strâmtoare vitală, orice escaladare suplimentară ar putea avea efecte directe și asupra prețurilor la pompă de pretutindeni, inclusiv la noi.