În timp ce tensiunile din jurul Iranului continuă să crească, apar și mișcări diplomatice paralele care merită atenție. Potrivit agenției Reuters, adjunctul ministrului de externe iranian, Mahdi Safari, a anunțat că Iranul și China discută despre consolidarea cooperării în cadrul Sudului Global, un soi de bloc informal al țărilor în curs de dezvoltare care caută să își coordoneze pozițiile față de marile puteri occidentale. Detaliile rămân limitate deocamdată, dar semnalul e clar: Teheranul își caută aliați și parteneri în afara axei tradiționale Vest-dominată.

În același context, ministrul de externe iranian Abbas Araghchi a transmis că Iranul rămâne deschis la diplomație, dar este, în cuvintele lui, pe deplin pregătit să se apere. E genul de declarație care încearcă să păstreze ușa negocierilor deschisă, fără să pară că Iranul cedează din postura sa. Mesajul vine pe fondul avertismentelor repetate din partea Statelor Unite, care spun că un acord de pace cu Teheranul este extrem de dificil de atins în acest moment.

Poate cel mai important element rămâne însă hotărârea Iranului de a-și păstra stocul de uraniu, într-un moment în care riscul unui război pare să crească, nu să scadă. Conform surselor citate de Reuters, oficialii iranieni nu au adus nimic nou la masa discuțiilor recente, în ciuda unui șir întreg de întâlniri diplomatice din ultimele zile. Practic, Teheranul ascultă, discută, dar nu face concesii vizibile pe cel mai sensibil subiect din acest dosar.

Toate astea se petrec pe fondul unei agende regionale încărcate: Qatar și Franța au cerut menținerea unei prezențe internaționale în Liban și au reafirmat sprijinul pentru soluția celor două state și implementarea încetării focului în Gaza. Practic, harta diplomatică din regiune e plină de linii care se intersectează, Iran, China, Liban, Gaza, toate discutate aproape simultan.

Rămâne de văzut încotro se îndreaptă toată această activitate diplomatică. Apropierea Iranului de China ar putea fi o încercare de a-și consolida poziția înainte de orice negociere serioasă cu Occidentul, un fel de a arăta că are opțiuni și sprijin, chiar dacă relațiile cu Statele Unite rămân încordate. Până una alta, Teheranul pare decis să joace pe mai multe planuri deodată: deschis la dialog, dar fără să renunțe la cărțile pe care le consideră esențiale, uraniul fiind, evident, cea mai importantă dintre ele.