Lance Bass, fostul membru al trupei NSYNC, a vorbit deschis despre cum diabetul i-a remodelat viața de familie. Artistul spune că gestionarea bolii a avut un efect neașteptat asupra felului în care își crește copiii.

Vestea vine dintr-o scrisoare deschisă, scrisă pentru campania «A Letter to Diabetes», lansată de Dexcom înaintea Lunii Naționale de Conștientizare a Diabetului și a Zilei Mondiale a Diabetului. La 47 de ani, Bass își povestește parcursul medical: de la un diagnostic inițial greșit până la rutina de zi cu zi alături de gemenii lui de 5 ani, Alexander și Violet.

Diagnosticul care nu s-a potrivit

Potrivit textului scrisorii, Bass a primit inițial diagnosticul de diabet de tip 2, în perioada de vârf a pandemiei de COVID-19. A făcut ce se aștepta de la un pacient: și-a schimbat alimentația, și-a ajustat medicația și și-a regândit rutina. Cu toate acestea, valorile glicemiei refuzau să se stabilizeze.

«Când ai apărut prima dată în viața mea, credeam că te-am înțeles», a scris el. «Mi s-a spus că am tip 2, așa că mi-am schimbat dieta, mi-am ajustat medicația și mi-am regândit rutina. Dar ceva tot nu se potrivea.»

Insistând să afle răspunsuri, a ajuns la un alt rezultat: diabet de tip 1.5, cunoscut medical drept diabet autoimun latent al adultului (LADA). Condiția împrumută trăsături din ambele forme ale bolii. Fiindcă se dezvoltă lent, la vârsta adultă, și nu în copilărie, este adesea confundată cu tipul 2.

«După multe întrebări și multă luptă pentru mine însumi, am aflat în sfârșit adevărul: am diabet de tip 1.5, sau LADA», a explicat Bass. Cu umor, a adăugat: «Se pare că până și diabetul meu trebuia să fie puțin diferit.»

O rutină împletită cu viața de familie

Bass, căsătorit din 2014 cu Michael Turchin, descrie cum verificările de glicemie și insulina s-au integrat în programul lui aglomerat. Fie că e pe scenă, la serviciu sau aleargă după doi copii de cinci ani prin casă, controlul bolii a devenit parte din cotidian.

Boala a adus și un vocabular nou: «valori ale glicemiei, insulină, săgeți de tendință și timp în interval». Pentru un om care, ca mulți dintre noi, nu avusese motive să cunoască acești termeni, adaptarea nu a fost simplă.

Ce vor vedea copiii

Cea mai importantă schimbare, spune Bass, se petrece chiar sub ochii gemenilor. În loc să-și ascundă rutina de îngrijire, o face vizibilă, transformând-o într-o lecție despre grija față de sine și față de cei dragi.

«Poate cea mai neașteptată parte a acestui drum a fost felul în care m-ai schimbat ca soț și ca tată», a scris el. «Violet și Alexander sunt încă mici, dar privesc și învață în fiecare zi.»

El speră ca, văzându-l cum are grijă de sine, cere ajutor și vorbește deschis despre sănătatea lui, copiii să înțeleagă trei lucruri: vulnerabilitatea e o forță, provocările nu ne definesc, iar grija față de propria persoană e una dintre formele prin care ne arătăm iubirea pentru cei din jur.

Comunitatea care face diferența

Bass recunoaște că nu a parcurs drumul singur. Conectarea cu comunitatea diabetului, inclusiv cu alți susținători ai cauzei precum Nick Jonas, Rylee Arnold și Mark Andrews, a făcut ca lucrurile să devină mai ușor de dus.

Când privește înapoi, artistul spune că e mândru să-și folosească platforma publică pentru a-i încuraja pe alții să pună sub semnul întrebării un diagnostic care nu li se potrivește și să lupte pentru propria sănătate.

Încheierea scrisorii nu e una triumfalistă, ci sinceră: «Deci, diabet, nu pot spune că mă bucur că ne-am cunoscut. Dar m-ai învățat lucruri la care nu mă așteptam, m-ai prezentat unor oameni extraordinari și mi-ai amintit cât de puternic poate fi să ne împărtășim poveștile. Și pentru asta pot spune: mulțumesc.»

De ce contează povestea lui

Povestea lui Bass atinge o problemă reală: diabetul de tip 1.5 poate fi confundat ușor cu tipul 2, iar un diagnostic greșit înseamnă luni sau ani de tratament care nu funcționează. Faptul că un nume cunoscut vorbește public despre asta poate ajuta pe cineva aflat în aceeași situație să ceară teste suplimentare.

Semnificativ e și unghiul parental. Mulți adulți cu boli cronice își ascund rutina de frica de a nu-și speria copiii. Bass alege opusul și o transformă într-un exemplu despre responsabilitate, deschidere și grijă.