Ce-ar fi dacă materia întunecată - substanța invizibilă care constituie aproximativ 27% din universul nostru și pe care nu am reușit să o detectăm direct în zeci de ani de cercetare - nu ar fi o particulă nouă, ci rămășițele unor universuri care au existat înainte de al nostru? Aceasta este ipoteza provocatoare pe care un fizician a avansat-o recent, iar comunitatea științifică nu o poate ignora ușor.

Conform Futurism, teoria propune că materia întunecată este alcătuită din găuri negre primordiale - structuri formate nu în universul nostru, ci în cicluri cosmice anterioare, care ar fi supraviețuit tranziției dintre un univers și altul. Cu alte cuvinte, găurile negre pe care le vedem astăzi ar putea fi fosile cosmice dintr-o eră anterioară existenței noastre.

Teoria se încadrează într-un cadru cosmologic mai larg cunoscut sub numele de cosmologie ciclică sau univers bouncing - ideea că universul nostru nu a apărut din nimic la Marele Bang, ci s-a „prăbușit" dintr-un univers anterior și a explodat din nou. În această viziune, găurile negre ar fi singurele obiecte suficient de dense și de stabile pentru a traversa o astfel de tranziție catastrofală și a supraviețui în noul univers ca materie invizibilă, fără interacțiuni electromagnetice - exact cum se comportă materia întunecată observată astăzi.

Ceea ce face teoria cu adevărat interesantă este că ar putea rezolva simultan două dintre cele mai mari probleme deschise ale cosmologiei moderne. Prima: ce este materia întunecată? A doua: de unde provin găurile negre primordiale, detectate indirect prin undele gravitaționale captate de observatoarele LIGO și Virgo? Dacă găurile negre primordiale sunt, de fapt, rămășițe ale unui univers anterior, atunci ambele întrebări primesc același răspuns.

Găurile negre primordiale sunt ele însele un subiect de intensă cercetare. Spre deosebire de găurile negre formate din colapsul stelelor masive - un proces bine înțeles - , găurile negre primordiale ar fi apărut în primele fracțiuni de secundă după Marele Bang, din fluctuații ale densității materiei. Dacă acestea există în număr suficient de mare și cu distribuția de masă potrivită, ar putea reprezenta tot ceea ce numim materie întunecată.

Argumentul în favoarea seriozității acestei teorii nu este doar eleganța ei - în știință, frumusețea unei idei nu e dovadă. Există și o testabilitate parțială: dacă materia întunecată este formată din găuri negre primordiale, acestea ar trebui să lase o amprentă specifică asupra spectrului undelor gravitaționale de fond cosmic, o vibrație subtilă a spațiu-timpului care ar putea fi detectată de observatoare viitoare precum LISA, detectorul spațial european planificat pentru lansare în deceniul următor.

Totuși, teoria are și limitele ei. Modelele standard ale cosmologiei ciclice sunt dificil de reconciliat cu unele observații actuale, iar trecerea informației - sau a structurii fizice - dintr-un univers în altul ridică întrebări fundamentale despre termodinamică și entropie. Comunitatea științifică nu a adoptat teoria, dar nici nu a respins-o - ea se află în zona fertilă a ipotezelor care merită investigate serios.

Rămâne de văzut dacă datele viitoarelor detectoare de unde gravitaționale vor confirma sau vor infirma această perspectivă radicală. Dacă dovezile apar, ne-am putea afla în fața uneia dintre cele mai mari răsturnări de paradigmă din istoria fizicii: universul nostru nu ca un punct de start absolut, ci ca un capitol dintr-o poveste cosmică mult mai lungă, în care moartea unui univers devine nașterea altuia.