Nu mai e suficient să ai un iaht, o vilă în Toscana sau un jet privat. Noua obsesie a clasei ultra-bogate a lumii e mult mai interioară - și vine cu un ghid specializat, un protocol riguros și o factură care poate ajunge la zeci de mii de dolari pe sesiune. Tripsitting-ul pentru mega-bogați a devenit o industrie în sine, undeva la intersecția dintre terapie de lux, spiritualitate și escapism pur.

Conform unui reportaj Vice, există deja o categorie distinctă de profesioniști care oferă servicii de tripsitting exclusivist - adică însoțesc, monitorizează și ghidează persoane prin experiențe induse de substanțe psihedelice precum psilocibina, MDMA sau ketamina. Clienții nu sunt oameni obișnuiți care vor să experimenteze. Sunt executivi de top, fondatori de startup-uri evaluate la miliarde, oameni care au bifat totul pe lista convențională a succesului și care acum caută ceva ce banii nu pot cumpăra direct: o resetare emoțională, un răspuns la întrebările existențiale sau pur și simplu o senzație pe care nu o mai pot obține altfel.

Ghizii de tripsitting din acest segment de lux nu sunt simpli «însoțitori de halucinații». Mulți au pregătire în psihologie, psihoterapie sau medicină. Sesiunile sunt deseori precedate de consultații extinse, protocoale de intenție - în care clientul definește ce vrea să exploreze sau să rezolve - și sunt urmate de sesiuni de integrare, în care experiența este procesată și tradusă în schimbări concrete de comportament sau perspectivă. Cadrul seamănă mai degrabă cu o retragere terapeutică de înaltă clasă decât cu o petrecere underground.

Ceea ce face această industrie fascinantă - și controversată - e tocmai poziția ei legală ambiguă. În majoritatea țărilor, substanțele implicate sunt ilegale sau se află în zone gri ale legislației. Totuși, cererea în rândul celor care și-ar putea permite orice altceva crește vizibil. Cercetările recente din instituții precum Johns Hopkins sau NYU au validat parțial potențialul terapeutic al psihedelicelor în tratarea depresiei rezistente, anxietății sau traumei. Asta a dat un aer de legitimitate științifică unui fenomen care altfel ar părea excentricitate pură.

Întrebarea care rămâne e una incomodă: e vorba de o formă autentică de vindecare sau de cel mai nou privilegiu al clasei de sus - să-ți permiți o criză existențială asistată profesional? Critica evidentă e că accesul la aceste experiențe rămâne strict rezervat celor cu resurse masive, în timp ce același tip de terapie psihedelică - când devine disponibil în sistem public - ar putea ajuta milioane de oameni cu acces zero la îngrijire de sănătate mintală convențională.

Rămâne de văzut dacă industrializarea tripsitting-ului de lux va grăbi sau dimpotrivă va complica democratizarea terapiilor psihedelice la scară largă. Până atunci, pentru cei care au deja totul, se pare că următorul pas e să plătești un expert care să te ajute să uiți, pentru câteva ore, că ai totul.