Se pare că industria tech americană a reușit o performanță greu de imaginat acum două decenii: a transformat banii dintr-un avantaj social într-un semnal de alarmă. Potrivit unei povești relatate de Wired și preluate de Futurism, tot mai mulți bărbați bogați din San Francisco se confruntă cu o problemă pe care niciun cont bancar nu o poate rezolva: nu găsesc parteneri, indiferent cât ar cheltui pe mașini, case sau alte simboluri clasice ale succesului.

Unul dintre exemple e chiar grăitor: un angajat la Palantir povestește că, la prima întâlnire, a fost făcut «diavolul» de partenera lui de întâlnire, doar pentru că lucra acolo. „Uneori oamenii pur și simplu nu mai vorbeau cu mine”, spune el. Acum, ca strategie de supraviețuire, preferă să rămână vag și să spună doar că lucrează „în AI”. Un alt caz, al unui angajat Tesla pe nume James, arată la fel de bine tiparul: acesta a ajuns să simtă nevoia să precizeze, chiar din prima conversație, că nu-l place pe Elon Musk, ca să nu fie asociat automat cu imaginea toxică a șefului companiei.

Fenomenul are legătură directă cu imaginea publică pe care industria și-a construit-o singură, cărămidă cu cărămidă, în ultimii ani. San Francisco a ajuns să fie asociat tot mai des cu supravegherea, cu figura lui Musk, cu temerile legate de pierderea locurilor de muncă din cauza inteligenței artificiale, dar și cu manosphere și dezinformarea care circulă în jurul acestei lumi. Nu mai vorbim despre stereotipul clasic al tocilarului stângaci social, noul personaj e conștient de puterea și banii pe care îi are, dar pare incapabil sau pur și simplu nedispus să dezvolte inteligență emoțională.

Contextul mai larg ține de felul în care industria s-a poziționat public prin câteva figuri centrale, percepute drept reci, calculate, uneori de-a dreptul toxice. Această imagine s-a extins dincolo de câteva nume cunoscute și a ajuns să eticheteze o categorie întreagă de bărbați, indiferent de poziția lor reală în companie sau de averea personală acumulată.

Partea cu adevărat interesantă e contrastul cu logica economică tradițională a atractivității. Ani de zile, teoria populară spunea simplu: mai mulți bani, mai multe șanse pe piața relațiilor. Silicon Valley pare să demonteze exact ideea asta. Banii, când vin la pachet cu o cultură corporatistă rece și dezinteres față de conexiunea umană reală, devin semnal de alarmă, nu avantaj competitiv. Chiar și matchmakerul Amy Laurent confirmă tendința asta, spunând că bărbații din tech ajung tot mai des să fie priviți cu suspiciune încă din prima secundă a unei întâlniri.

Practic vorbim despre un decalaj între capitalul financiar și ceea ce sociologii numesc capital emoțional sau social. Un bărbat cu o avere considerabilă, dar incapabil să poarte o conversație sinceră, să asculte activ sau să arate vulnerabilitate, ajunge evitat, nu curtat. E un tipar observat și în alte medii dominate de bărbați bogați și percepuți drept detașați, finanțe, anumite cercuri politice, dar în tech pare accentuat de imaginea publică recentă a liderilor din domeniu.

Rămâne de văzut dacă tendința asta va produce o schimbare reală de comportament în interiorul industriei sau dacă va rămâne doar un subiect viral, fără impact concret asupra culturii corporatiste. Unii ar spune că e un moment de reechilibrare culturală, în care empatia și autenticitatea contează mai mult decât suma din cont. Alții ar considera că e doar o narativă umflată de social media, care nu reflectă realitatea a milioane de angajați din tech. Cert e că, pentru moment, faima de bărbat bogat din Silicon Valley a devenit, pentru unele femei, motiv de precauție, nu de interes.

Sursa: Futurism