Una dintre cele mai mari enigme ale aviației ar putea primi un răspuns după aproape nouă decenii. Cercetători de la Universitatea Purdue au pornit o expediție pe una dintre cele mai izolate insule din Pacific, ca să verifice un obiect misterios aflat în lagună. Ținta lor este Taraia Object, o formă care ar putea fi avionul pilotat de Amelia Earhart.

Expediția a ajuns deja la Tarawa, în Kiribati, iar miercuri, 7 octombrie, echipa de 17 oameni a pornit deja în drumul de șase zile pe mare până la insula Nikumaroro, aflată aproximativ la jumătatea distanței dintre Australia și Hawaii. Odată ajunși, cercetătorii vor începe să exploreze fundul lagunei insulei.

Povestea de la care pornește totul este una pe care o cunosc mulți. Amelia Earhart a fost pionieră a aviației și a doborât numeroase recorduri. Printre ele se numără titlul de prima femeie care a traversat Atlanticul în zbor solitar, fără escală. În vara lui 1937, la 39 de ani, încerca un nou record: să fie prima femeie pilot care ocolește globul, la bordul unui Lockheed Electra 10E.

Pe 2 iulie 1937, ea și navigatorul ei, Fred Noonan, au pierdut contactul radio cu nava Gărzii de Coastă americane Itasca, lângă insula Howland, undeva deasupra Oceanului Pacific. De atunci, niciunul dintre ei nu a mai fost auzit sau văzut. Avionul nu a fost găsit niciodată.

Expediția a primit numele „Taraia Object”, după formațiunea care intrigă cercetătorii. Este o anomalie vizuală observată în lagună. A fost identificată prima dată în imagini din satelit, în 2020. Experții spun însă că obiectul se vede și în fotografii făcute încă din 1938, adică la scurt timp după dispariția lui Earhart.

Acest detaliu contează mult. Dacă forma era deja acolo în 1938, ea nu poate fi o epavă mai recentă. Se potrivește cronologic cu momentul în care ar fi putut ajunge acolo un avion dispărut în 1937. În plus, forma seamănă, potrivit specialiștilor, cu un fuselaj de avion și cu o coadă.

În spatele expediției se află un parteneriat între Purdue și Archaeological Legacy Institute. Directorul executiv al institutului, Richard Pettigrew, a spus că echipa a strâns mai multe imagini din satelit, a făcut cercetări istorice și a găsit alte imagini relevante. Concluzia lui este că dovezile sunt „foarte, foarte puternice”. Tot el recunoaște că ar putea greși, dar spune că, dacă au dreptate, vor identifica Electra pierdută.

Procesul nu va fi rapid, iar obiectul nu va fi scos la suprafață acum. Echipa va începe cu fotografii și filmări, apoi va folosi un dragor hidraulic pentru a dezgropa parțial formațiunea, suficient cât să poată fi identificată. Dacă se confirmă că este vorba despre Electra, recuperarea propriu-zisă ar urma să fie realizată abia în expediții viitoare, programate pentru 2027-2028.

Pentru membrii expediției, miza depășește simpla curiozitate. Sirisha Bandla, absolventă Purdue, astronaută (a zburat cu Virgin Galactic în 2021) și membră a echipei, a vorbit despre emoția momentului. Ajunși la Tarawa, ea și-a dat seama că au zburat peste o mare parte din drumul pe care Earhart și Noonan încercau să îl parcurgă când s-au pierdut. Speranța ei este ca expediția să aducă, în sfârșit, un final poveștii lor.

Pettigrew merge și mai departe. Pentru el, găsirea avionului Electra al Ameliei Earhart ar fi descoperirea unei vieți. El spune că TIGHAR, organizația americană specializată în recuperarea aeronavelor istorice, a adunat deja alte dovezi, care construiesc un caz foarte convingător: destinația finală a lui Earhart și a lui Noonan ar fi fost Nikumaroro. Epava avionului pe insulă ar fi, în cuvintele lui, dovada definitivă.

Nu toată lumea este însă la fel de convinsă. Ric Gillespie, directorul TIGHAR, s-a arătat sceptic față de ipoteza Taraia Object, spunând că zona respectivă a mai fost căutată și nu s-a găsit nimic acolo. Scepticismul e cu atât mai justificat cu cât, în 2024, o altă presupusă descoperire sonar din apropierea insulei s-a dovedit a fi, după verificări, doar o rocă.

Trebuie spus că nimic nu este încă confirmat. Taraia Object rămâne o formă văzută din satelit și în fotografii vechi, iar entuziasmul echipei nu înseamnă că răspunsul este deja în buzunar. Mai e posibil ca obiectul să se dovedească altceva decât pare. Exact pentru asta pleacă oamenii pe teren: să verifice, să documenteze și să identifice obiectul, ca să poată trage concluzii pe baza dovezilor, nu a imaginilor.

De aceea, în următoarele zile, privirile se vor îndrepta spre un colț îndepărtat al Pacificului. Dacă forma din lagună se dovedește a fi Electra, una dintre cele mai persistente legende ale secolului XX va înceta să mai fie legendă. Dacă nu, misterul rămâne deschis. Oricum, după 90 de ani, se apropie momentul în care vom afla măcar dacă acest indiciu duce undeva.