Joi, 19 noiembrie, judecătorii Curții Internaționale de Justiție (CIJ) au citit verdictul în cazul depus de Gambia împotriva Myanmarului, după șapte ani de proces. Instanța a dat câștig de cauză Gambiei, un moment de referință în dreptul internațional: niciun stat nu mai fusese găsit vinovat de genocid de o instanță internațională până acum.
De la semnarea Convenției privind genocidul, în 1948, după Holocaust, zeci de persoane au fost condamnate pentru această crimă, în conflicte precum cele din Rwanda și fosta Iugoslavie. Statele, în schimb, nu au fost niciodată trase la răspundere pentru genocid de o instanță internațională.
Arsalan Suleman, avocatul care conduce cazul împotriva Myanmarului la CIJ, spune că victoria este «o hotărâre de importanță istorică». Potrivit lui, redă vitalitate Convenției din 1948 și ideii de răspundere juridică internațională pentru crimele comise de un stat.
Contextul este bine documentat. În august și septembrie 2017, populația rohingya din statul Rakhine a fost expulzată în masă, printr-o operațiune militară de o brutalitate excepțională. Corespondentul BBC pentru Asia de Sud-Est, Jonathan Head, a fost printre puținii jurnaliști care au văzut cu ochii lor cum satele rohingya erau incendiate deliberat și cum sute de mii de oameni fugeau spre Bangladesh.
Relatările despre crime, tortură și violuri în masă comise de soldați birmanezi au fost documentate de organizații pentru drepturile omului și de o misiune de anchetă a ONU. Un raport ONU din 2018, bazat pe sute de interviuri, a concluzionat că tacticile armatei au fost «grav disproporționate» față de amenințările reale de securitate. Raportul cerea investigarea pentru genocid a unor lideri militari de top din Myanmar. Autoritățile din Myanmar neagă acuzațiile de epurare etnică și genocid. Ele susțin că au răspuns doar acțiunilor teroriste ale militanților rohingya, prin așa-numite «operațiuni de curățare».
CIJ a fost creată în 1945 ca să soluționeze dispute între state, nu să judece crime internaționale. A ajuns totuși în acest caz fiindcă victimele aveau puține alte căi de reparație. Myanmar nu a semnat statutul Curții Penale Internaționale, deci oficialii acuzați de atrocități în Rakhine nu puteau fi judecați acolo.
În noiembrie 2019, Gambia, sprijinită de Organizația Cooperării Islamice, a depus plângerea la CIJ. Argumentul: toate statele sunt ținute de Convenția privind genocidul, deci toate au interesul să o apere. Gambia a acuzat statul Myanmar, nu doar armata, de genocid.
La vremea respectivă, strategia era o noutate în dreptul internațional: un stat care nu fusese lovit direct susținea că are calitate procesuală pentru că încălcările unei convenții atât de importante îl afectează indirect. Myanmar a contestat acest argument, însă judecătorii CIJ au decis că Gambia poate depune cazul.
Procesul a atras și mai multă atenție când laureata Nobel Aung San Suu Kyi, care conducea pe atunci guvernul ales din Myanmar, a ales să apere personal țara la Haga. A fost criticată pe scară largă pentru asta. Influența ei asupra armatei din Rakhine era foarte limitată, dar refuzul de a condamna acțiunile militarilor i-a dezamăgit mulți admiratori. De la lovitura de stat din 2021, când a fost destituită și arestată, apărarea este condusă de o echipă numită de armată.
Probarea genocidului a fost mereu dificilă, iar judecătorii aplică un prag foarte înalt. Când nu există un program genocidar declarat, ca al naziștilor, instanța cere ca singura inferență rezonabilă din faptele inculpaților să fie intenția genocidară. Cazul Bosnia-Herțegovina împotriva Serbiei, depus în 1993, a durat 14 ani. CIJ a concluzionat că episoade precum masacrul de la Srebrenița din 1995 au fost genocid, dar nu a găsit suficiente dovezi că statul sârb avea intenție genocidară. Serbia a fost totuși găsită vinovată că nu a prevenit genocidul.
Myanmar și Aung San Suu Kyi susțin ceva asemănător. Ea a spus că echipa Gambiei a caracterizat greșit un conflict complex și o operațiune militară și a admis că rohingya ar fi putut fi victime ale unor crime de război. Pentru ea, asta nu înseamnă însă intenție genocidară.
Suleman crede că probele adunate de echipa sa ating pragul. El spune că instanței i-a fost prezentată istoria lungă de discriminare împotriva rohingya și felul în care ea explică limbajul, retorica, propaganda și politicile din spatele «operațiunilor de curățare» din 2017. A menționat legea cetățeniei din 1982 și șirul de legi discriminatorii care le-au restrâns accesul la educație, sănătate, mijloace de trai și călătorii, făcându-le viața practic imposibilă. În argumentația echipei sale, acestea sunt indicatori ai intenției genocidare.
Prin acest verdict, Myanmar a fost pus pe același banc cu Germania nazistă, cu militanții hutu din Rwanda și cu sârbii bosniaci de la Srebrenița, pentru «crima crimelor». Este o lovitură pentru generalul Min Aung Hlaing, care conduce acum țara și care a fost responsabil în primul rând de operațiunile militare din 2017. În ultimele luni, el încerca să-și îmbunătățească imaginea internațională dezastruoasă.
Sentința CIJ nu poate fi atacată, dar nici nu este însoțită de vreo sancțiune. Liderul loviturii de stat din Myanmar se concentrează în principal pe refacerea relațiilor cu vecinii asiatici, care nu vor da prea multă atenție unui astfel de verdict. Mult mai puțin îl interesează relațiile cu țările occidentale, cărora le pasă.
Pentru uriașa diasporă rohingya, verdictul contează însă enorm. «E ca o recunoaștere formală a suferinței noastre», spune Mohammed Nowkim, un rohingya alungat din orașul Buthidaung în 2017, care trăiește acum în Canada. După el, procesul este un moment de recunoaștere după ani de negare, iar rohingya așteaptă dreptatea de decenii, nu doar de anul acesta.
Nowkim și alți activiști rohingya speră ca hotărârea favorabilă Gambiei să stimuleze acțiuni mai coordonate ale altor țări, pentru o soluție care să le permită să se întoarcă în siguranță în Rakhine. Peste un milion de oameni sunt blocați în tabere mizere din Bangladesh, fără voie de muncă, pe măsură ce finanțarea internațională se usucă.
Obstacolele sunt însă uriașe. Rakhine a fost devastat de conflictul dintre armată și insurgenții din Armata Arakan, care controlează acum cea mai mare parte a teritoriului. Armata Arakan e susținută de populația indigenă rakhine, foarte ostilă ideii întoarcerii rohingya. Multe sate rohingya au fost distruse complet, iar sprijinul internațional s-a diminuat de-a lungul anilor. Nici cel mai important verdict de genocid din istoria dreptului internațional nu poate schimba această realitate.
Internațional·19 nov. 2026
Myanmar, primul stat găsit vinovat de genocid de Curtea ONU
Curtea Internațională de Justiție a decis joi, 19 noiembrie, că Myanmar a comis genocid împotriva rohingya, în cazul deschis de Gambia în 2019.
de Redactia SOMSOM NEWS5 min citire






