Gentle parenting, parenting elicopter, parenting autoritar - termenii s-au înmulțit atât de mult încât mulți părinți nu mai știu ce abordare să aleagă. Răzvan Fodor a discutat pe larg această temă în podcastul SALVAT DE CLOPOTEL - Episodul 12 al Sold Out Media, și perspectiva lui e mai simplă decât te-ai aștepta de la un om care trăiește în showbiz.

Fodor nu aplică nicio etichetă parentingului său. În schimb, descrie o abordare construită pe câteva principii clare: comunicare directă, limite bine definite și încredere reciprocă. Nu permite cereri absurde, nu negociază la nesfârșit fiecare regulă, dar nici nu aplică un stil autoritar rigid. Fiica lui știe ce are voie, știe de ce și știe ce se întâmplă dacă depășește limitele.

Un element central în discuția din podcast e rolul jocului în aer liber și al responsabilităților casnice în formarea unui copil echilibrat. Fodor a crescut în comunism, o perioadă care, paradoxal, i-a oferit o copilărie extrem de socială - jocuri pe stradă, spiritul de comunitate, lipsuri materiale compensate de libertate fizică și interacțiune umană reală. Această experiență l-a convins că un copil are nevoie de aer liber, de sarcini concrete și de consecințe reale, nu doar de ecrane și validare constantă.

În privința tehnologiei, Fodor a stabilit reguli clare: maxim o oră și douăzeci de minute pe zi pe telefon, atât pentru el, cât și pentru fiica sa. Nu e o interdicție totală, ci o limită conștientă. Consideră că scroll-ul excesiv e o pierdere de timp și obosește ochii, dar mai ales izolează - înlocuiește interacțiunea reală cu un surogat digital care nu hrănește cu adevărat relațiile.

Ceea ce iese în evidență din discuția lui Fodor e că parentingul lui nu e bazat pe teorie, ci pe conversație zilnică. Fiica lui știe că poate vorbi cu el despre orice, pentru că el a construit acea punte de la început. Nu e prietenul ei în sensul în care renunță la rolul de părinte, dar e suficient de deschis încât ea să nu simtă nevoia să-i ascundă lucruri.

Gestionarea tensiunilor în familie se face și ea prin dialog, nu prin explozie emoțională sau tăcere prelungită. Fodor a dat ca exemplu o dispută minoră despre decorațiuni de iarnă - rezolvată prin argumente logice, fără orgolii, cu concesii de ambele părți. Mic exemplu, dar ilustrativ pentru un mecanism care funcționează la scară mai mare.

Într-o epocă în care parentingul a devenit un subiect de dezbatere aproape ideologică, abordarea lui Răzvan Fodor sună surprinzător de sănătos tocmai pentru că e desprinsă de orice trend. Nu urmărește să fie părintele perfect din cărțile de psihologie, ci unul prezent, consecvent și sincer - și asta, spune el, e suficient.