Karim Khan, procurorul șef al Curții Penale Internaționale, a fost demis vineri din funcție după ce statele membre ale ICC au votat pentru îndepărtarea sa din post. Motivul: acuzații de agresiune sexuală și comportament inadecvat față de o angajată junior a instituției. Este prima dată în istoria ICC - fondată în 2002 - când un procuror șef este îndepărtat în acest mod.

Khan a negat toate acuzațiile în mod repetat. Potrivit BBC și Reuters, ancheta internă a ICC a confirmat suficiente elemente pentru ca statele membre să declanșeze procedura de demitere. Votul a avut loc după luni de tensiuni instituționale în care Khan refuzase să demisioneze voluntar. Angajata implicată, identificată de surse ca fiind o membră a personalului junior al parchetului, depusese o plângere formală susținând că Khan ar fi căutat să o oprească să își urmeze plângerea pe canalele oficiale - adăugând astfel acuzații de obstrucție procesuală la cele inițiale de comportament sexual inadecvat.

Instituția se află acum într-un moment de criză profundă. ICC e tocmai în mijlocul unor dosare de o importanță istorică: a emis mandate de arest pe numele lui Vladimir Putin pentru deportarea ilegală de copii ucraineni și instrumentează dosare legate de evenimentele din Gaza. Demiterea procurorului șef în acest context complică direct capacitatea instituției de a funcționa credibil. Statele membre au semnalat că vor numi rapid un procuror interimar, iar ICC a confirmat că biroul va fi condus interimar de procurorii adjuncți Nazhat Shameen Khan și Mame Mandiaye Niang.

Paradoxul situației este greu de ignorat: instituția creată tocmai pentru a trage la răspundere lideri pentru cele mai grave crime - genocide, crime de război, crime împotriva umanității - se confruntă acum cu un scandal intern de abuz de putere și agresiune sexuală chiar în vârful ierarhiei sale. Conform Al Jazeera, Khan era la conducerea ICC din 2021 și câștigase un profil internațional ridicat prin deciziile sale îndrăznețe, inclusiv emiterea mandatelor împotriva lui Putin. Criticii spuneau însă că și-a gestionat instituția într-un mod autoritar și opac.

Scandalul ridică întrebări dureroase despre structurile de putere din interiorul instituțiilor internaționale. ICC e concepută să fie un arbitru neutru, deasupra politicii de stat - dar tocmai această poziție o face vulnerabilă: nimeni din afară nu poate forța schimbări rapide, iar mecanismele interne de control se dovedesc adesea lente și insuficiente. E un pattern familiar: de la FIFA la ONU, marile instituții internaționale au demonstrat că imunitatea față de jurisdicțiile naționale poate deveni un scut și pentru comportamentul abuziv intern.

Rămâne de văzut cum va afecta criza de credibilitate dosarele active ale ICC. Avocații apărării în cazurile în curs ar putea folosi scandalul pentru a contesta integritatea proceselor. S-ar putea ca statele deja sceptice față de ICC - printre care SUA, Rusia și Israel, care nu au ratificat Statutul de la Roma - să folosească această situație ca argument împotriva legitimității instituției. Ceea ce e cert: ICC intră într-o perioadă de fragilitate instituțională tocmai când lumea are mai mare nevoie de ea.