Peste 100 de persoane au fost reținute de autorități la Ankara, în Piața Kızılay, după ce TKP (Partidul Comunist din Turcia), ca organizator principal, alături de alte grupuri de stânga, au organizat proteste împotriva summitului NATO găzduit de Turcia. Demonstrațiile au avut loc chiar în timp ce liderii alianței se aflau reuniți în țară, iar poliția turcă a intervenit în forță pentru a dispersa mulțimea. Protestele din Istanbul, desfășurate în zone precum Dolmabahçe și Kadıköy, au fost separate și fără incidente majore.

Conform Reuters, manifestanții se opun prezenței NATO în Turcia și desfășurării summitului pe teritoriul țării. Autoritățile turce au confirmat că mai mult de 100 de persoane au fost reținute în urma acțiunilor de protest. Nu au fost furnizate detalii suplimentare despre identitatea manifestanților sau despre condițiile exacte ale reținerii lor.

Turcia are o relație complicată și contradictorie cu NATO. Pe de o parte, este membră a alianței încă din 1952 și găzduiește baze militare strategice, inclusiv celebra bază Incirlik. Pe de altă parte, Ankara a menținut relații economice strânse cu Rusia chiar după invadarea Ucrainei în 2022, a blocat temporar aderarea Suediei și Finlandei la NATO și a achiziționat sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-400, ceea ce a generat tensiuni majore cu aliații occidentali. Această poziție ambiguă face ca Turcia să fie, simultan, un aliat indispensabil și o sursă permanentă de fricțiuni în interiorul alianței.

Protestatarii de stânga care au ieșit în stradă nu reprezintă opinia majorității populației turce, dar existența lor reflectă un curent real de sentiment anti-NATO în societatea turcă, alimentat de ani de retorică naționalista și de o tradiție a mișcărilor de stânga care văd alianța atlantică drept un instrument al imperialismului occidental. Pentru mulți dintre ei, găzduirea summitului NATO este o capitulare față de puterile externe, nu un semn de putere diplomatică.

Semnificația acestui moment depășește simplul incident polițienesc. Summitul NATO din Turcia are loc într-un moment geopolitic extrem de sensibil: războiul din Ucraina continuă, relația Ankara-Moscova rămâne ambiguă, iar tensiunile din Orientul Mijlociu, cu Iranul aflat într-o nouă criză după asasinarea lui Khamenei în loviturile aeriene israeliano-americane din 28 februarie 2026, pun presiune suplimentară pe coeziunea alianței. Faptul că Turcia a ales să găzduiască summitul trimite un semnal de angajament față de NATO, dar protestele interne arată că această aliniere nu este lipsită de costuri politice interne.

În trecut, summiturile NATO au generat proteste la Bruxelles, Madrid sau Chicago, dar reținerea a peste 100 de manifestanți la Ankara în câteva ore sugerează că autoritățile turce nu intenționează să tolereze nicio perturbare a imaginii de stabilitate pe care Ankara vrea să o proiecteze gazdei summitului.

Ce urmează rămâne incert. S-ar putea ca autoritățile să elibereze rapid majoritatea celor reținuți pentru a evita amplificarea atenției internaționale, sau să mențină presiunea pentru a descuraja noi acțiuni de protest pe durata summitului. Rămâne de văzut dacă incidentul va fi ridicat de vreun lider aliat la masa negocierilor sau va fi tratat ca o chestiune internă turcă. Ceea ce e clar este că tensiunea dintre vocile critice din interiorul Turciei și rolul strategic al țării în arhitectura de securitate occidentală nu va dispărea odată cu încheierea summitului.