Atlanticul a trăit în 2026 unul dintre cele mai liniștite sezoane de uragane din istoria recentă. Astăzi, 11 septembrie, se împlinește sau se depășește recordul erei satelitare pentru cel mai târziu prim uragan al sezonului, un prag atins anterior doar în 2002 (uraganul Gustav) și 2013 (uraganul Humberto), potrivit AccuWeather. Până acum, sezonul a produs doar cinci furtuni cu nume - Arthur, Bertha, Cristobal, Dolly și Edouard - și niciun uragan, conform datelor NOAA și National Hurricane Center.

Cauza principală este un El Nino neobișnuit de puternic, un «super El Nino», care a schimbat tiparele de vânt și temperatură din bazinul Atlanticului suficient de mult încât să suprime formarea uraganelor. El Nino este faza caldă a ciclului natural El Nino-La Nina, care influențează temperatura oceanelor din Pacific și, prin efecte în lanț, curenții atmosferici de pe tot globul. În mod obișnuit, El Nino generează forfecare de vânt mai puternică deasupra Atlanticului - practic vânturi care se schimbă brusc în viteză și direcție pe măsură ce urcă în altitudine - iar aceasta rupe structura sistemelor tropicale înainte ca ele să se poată organiza în uragane. Anul acesta, acest efect a fost deosebit de intens, motiv pentru care sezonul a fost descris ca fiind unul aflat în teritoriu climatologic necunoscut, așa cum arătam și într-un articol anterior.

De obicei, sezonul de uragane din Atlantic se întinde între iunie și noiembrie, cu un vârf de activitate în septembrie, exact perioada în care ne aflăm acum. Faptul că bazinul rămâne cu zero uragane tocmai în această fereastră a atras atenția specialiștilor, pentru că vine la doar câțiva ani distanță de sezoane extrem de active, alimentate parțial de încălzirea globală a apelor oceanice. Indicele ACE (energia ciclonică acumulată) se situează la doar 4,4 unități, față de o medie normală de 45,91, ceea ce face din 2026 cel mai inactiv sezon din cel puțin 1950, potrivit prognozelor Colorado State University, care anticipaseră deja o activitate sub medie.

Dacă sezonul se încheie pe 30 noiembrie fără niciun uragan, ar fi primul sezon fără uragane din întreaga eră satelitară (începută în 1966); precedentele cunoscute, 1907 și 1914, aparțin unei perioade fără observații moderne. Contrastul cu Pacificul de est este izbitor: acolo s-au format deja 13-14 furtuni și 4 uragane, semn că activitatea tropicală globală nu a dispărut, ci s-a redistribuit.

Dincolo de anomalia meteo în sine, cazul contează pentru că zguduie o prezumție simplă și larg răspândită: că apele mai calde înseamnă automat mai multe uragane. Realitatea, arată acest sezon, este mult mai complicată. Încălzirea globală poate alimenta sistemele tropicale prin evaporare și energie termică suplimentară, dar factori precum El Nino pot suprima activitatea prin mecanisme complet diferite, legate de circulația atmosferică la scară largă. Cele două forțe nu acționează izolat, ci se suprapun, uneori anulându-se parțial una pe alta.

Tiparul nu este complet nou - sezoane de El Nino puternic au fost asociate istoric cu activitate redusă în Atlantic, în timp ce anii de La Nina tind să aducă sezoane mai active. Diferența, de această dată, este intensitatea fenomenului, care a împins comunitatea științifică să recunoască limitele modelelor actuale de prognoză climatică pe termen lung.

Pentru meteorologi, un sezon atât de liniștit într-un an de «super El Nino» devine un studiu de caz obligatoriu, continuând firul pe care îl urmăream și în articolul despre acest fenomen, publicat pe 3 septembrie. Modelele climatice folosite pentru prognozele anuale de uragane se bazează pe tipare istorice, dar combinația actuală de încălzire globală accelerată și cicluri El Nino-La Nina tot mai extreme pare să producă rezultate greu de anticipat cu instrumentele existente.

Rămâne de văzut dacă acest sezon calm este o excepție izolată sau semnul unei recalibrări mai ample a modului în care oceanele și atmosfera interacționează într-o lume tot mai caldă. Ce este clar deja, mai ales în lumina recordului atins astăzi, este că prognozele de anul viitor vor trebui să integreze acest episod ca pe un avertisment: extremele climatice nu se mai comportă neapărat conform manualului vechi, iar surprizele - în ambele direcții - devin din ce în ce mai probabile.