Timp de aproape un sfert de secol, Elon Musk și Gwynne Shotwell, partenera lui esențială de la SpaceX, au privit guvernul american ca pe El Dorado, orașul mitic al aurului. Au tăiat cu maceta prin junglă, printre rivali precum Boeing și Lockheed Martin, printre regulamente și contabili, ca să ajungă la contractele NASA și ale armatei. Au dat în judecată când lucrurile nu mergeau cum voiau și au livrat produse spațiale de calitate, la prețuri mai mici. Apoi au început să câștige aproape tot. Și, încet-încet, relația s-a inversat.

Conform Ars Technica, SpaceX a trecut de la statutul de companie care avea nevoie disperată de guvern la cel de contractor de care guvernul nu se mai poate lipsi. Pendulul a mers atât de departe, încât SpaceX pare tot mai dezinteresată de statul american, cu excepția serviciilor de date, precum Starshield pentru comunicații și observații militare. Lori Garver, fost administrator adjunct al NASA în anii Obama, a spus că încă se află în negare în privința unui posibil divorț.

Semnele sunt greu de ignorat. SpaceX i-a spus NASA că va înceta să zboare cu Crew Dragon, singurul transport de astronauți pe care agenția se poate baza, până în 2030 sau mai devreme. Shotwell a declarat în septembrie că NASA ar trebui să se orienteze spre Boeing: «Îi lăsăm să aibă și ei ceva business. Ar trebui să-și zboare capsula. Guvernul a plătit mult pentru ea.» Drept urmare, NASA investește mai mult în Boeing.

În octombrie, Ars a relatat că SpaceX a oprit vânzarea de lansări comerciale pe Falcon 9 pentru misiuni de după 2028. La o ședință a Panelului de Siguranță al NASA, Kent Rominger a spus că, dacă vehiculul de deorbitare american (un Dragon modificat) va fi lansat către ISS după 2030, ar putea fi nevoie de o altă rachetă decât Falcon 9. Politico a scris săptămâna trecută că SpaceX i-a comunicat Space Force că nu va licita pentru trei noi contracte de lansare de la finalul deceniului. Iar, potrivit a trei surse, firmele americane care construiesc mici landere lunare pentru programul CLPS al NASA au aflat că SpaceX nu le va mai oferi servicii de lansare, deși înainte le dădea estimări de costuri.

SpaceX își respectă în continuare contractele existente cu NASA și Space Force, la costuri mai mici și cu fiabilitate mai bună decât oricine altcineva. Dar nu mai semnează multe contracte mari noi în zona clasică de lansări și zbor în spațiu.

Povestea începe în 2006, cu un contract NASA de 278 de milioane de dolari pentru o navă de marfă către Stația Spațială Internațională, care a ajutat compania în timp ce se chinuia cu Falcon 1. Și mai important a fost contractul din decembrie 2008, de 1,6 miliarde de dolari pentru o duzină de zboruri cargo Dragon, sosit când SpaceX abia își plătea angajații. Atât Musk, cât și Shotwell au spus că el a salvat firma de la faliment. În 2014, cei doi au dat în judecată Forțele Aeriene pentru dreptul de a licita la lansările de securitate națională. Au câștigat, iar costurile pentru armată au scăzut vertiginos.

Punctul de cotitură a venit în 2020, când SpaceX i-a dus pe astronauții Doug Hurley și Bob Behnken la stația spațială. Din 2011, NASA mergea cu pălăria în mână la ruși pentru transport, iar astronauții ei petreceau luni în Rusia învățând limba și antrenându-se pe Soyuz. O singură misiune de 64 de zile a pus capăt acestei situații. Mai puțin de un an mai târziu, NASA avea nevoie de un lander lunar, iar Congresul alocase bani de bere pentru un proiect de șampanie. Oferta SpaceX de 2,89 miliarde de dolari pentru Starship era singura care se încadra în buget. Aproape peste noapte, programul Artemis și Stația Spațială Internațională au devenit total dependente de SpaceX.

Dezechilibrul a ieșit la iveală în iunie 2025, când Musk s-a certat temporar cu președintele Trump. După ce acesta a amenințat că va «termina» contractele guvernamentale ale SpaceX, Musk a răspuns, în esență, «și ce?» și a amenințat să scoată din uz capsula Dragon. Știa, pe bună dreptate, că rolul companiei nu poate fi înlocuit ușor. O revizuire a Pentagonului din iulie 2025 a concluzionat că majoritatea contractelor sale cu Departamentul Apărării sunt esențiale. Cei doi s-au împăcat, dar lecția a rămas: guvernul are acum mai multă nevoie de SpaceX decât SpaceX de guvern.

«Cearta cu președintele Trump, când Musk a amenințat că ia Dragon, a fost iresponsabilă», a spus Chris Davenport, profesor la Arizona State University și autorul cărții Rocket Dreams. «NASA are disperată nevoie de SpaceX, iar SpaceX și Elon știu asta.»

Problema e că nu a apărut niciun alt jucător comercial care să crească alături de SpaceX. NASA a sprijinit Blue Origin, Sierra Space, Rocket Lab, Orbital Sciences și Boeing, iar armata a finanțat cu 2 miliarde de dolari racheta United Launch Alliance. Totuși, nimeni nu s-a apropiat de ce a făcut SpaceX în lansări, nave spațiale și servicii de date. Chiar acum, cu ULA și Blue Origin încă în dificultate cu Vulcan și New Glenn, Falcon 9 și Falcon Heavy sunt un punct unic de eșec pentru lansările de securitate națională. Dacă armata ar avea nevoie să pună pe orbită o duzină de sateliți mari în următoarele 12-18 luni, o singură companie ar putea face asta.

Pentru SpaceX și acționarii ei, retragerea poate fi decizia corectă, deoarece cea mai mare parte a veniturilor viitoare vine din inteligența artificială. Dar ea survine într-un moment în care NASA și Space Force se confruntă cu un program spațial chinezesc în ascensiune și cu o Rusie îmbătrânită, dar încă periculoasă. Rămâne de văzut dacă zilele în care SpaceX venea în ajutorul Americii, ca în povestea lui Butch Wilmore și Suni Williams, s-au încheiat definitiv.