Există un moment în care îți dai seama că orașul în care locuiești a cedat definitiv. Pentru Speak, momentul a venit sub forma unui calcul simplu, dar devastator: traversarea Bucureștiului de la Băneasa până la mall-ul din Berceni i-a luat aproape o oră și jumătate. O oră și jumătate pentru un traseu care, pe orice hartă normală, ar trebui bifat în douăzeci de minute.

În episodul 37 din Oleacă di Cringe, Speak și Vlad Drăgulin au deschis subiectul pe care îl are toată lumea pe buze în ultima vreme: traficul din Capitală a trecut dintr-o fază enervantă într-una absurdă. Și comparația pe care Speak a adus-o imediat pe masă pune lucrurile într-o perspectivă greu de contrazis.

"De acasă de la mine până acasă la mine în Bacău, două ore jumate. Deci cu tot cu ieșirea din București, cu centurile, cu intrarea în Bacău", a spus Speak. Practic, drumul lui până în Bacău durează doar cu o oră mai mult decât o traversare a Capitalei. De altfel, din 31 august 2026, Bucureștiul e legat de Bacău integral pe autostradă, prin A3 și A7, pe o distanță de circa 300 de kilometri. Autostrada bate traficul urban la puncte, iar asta spune multe despre starea reală a lucrurilor.

Vlad Drăgulin a venit cu o completare care pune accent pe evoluția în timp a problemei. El și-a amintit cum arăta Bucureștiul când a ajuns aici, în 2009: "Ora de vârf se termina la ora 18:00." Azi, spune el, aceeași oră de vârf se întinde până pe la 21:00. Trei ore în plus de blocaj, ca și cum orașul ar fi decis singur să-și extindă programul de haos.

Cauza principală, în opinia lui Vlad, nu stă neapărat în numărul tot mai mare de mașini, ci în șantierele eterne care par să nu se mai închidă niciodată. A dat ca exemplu pasajul Basarab, despre care a spus că a fost reparat pe ambele sensuri în vreo trei săptămâni, ca dovadă clară că, atunci când există organizare, lucrurile se pot mișca rapid. În realitate, lucrările la Basarab au început pe 20 iunie 2026, iar circulația completă s-a redeschis abia pe 7 septembrie, adică în aproximativ 11 săptămâni, lucrările urmând să continue până la finalul anului. Restul lucrărilor din oraș, spune el, par abandonate undeva pe drum, iar bucureștenii plătesc prețul în ore pierdute la volan.

Concluzia lui a fost tranșantă: deși are carnet, Vlad a declarat că nu ar conduce prin București în timpul zilei nici în ruptul capului. Preferă Uber-ul, tocmai ca să nu-și strice nervii stând la coadă între semafoare defecte și benzi blocate de utilaje.

Speak, însă, nu a cumpărat deloc ideea asta. Pentru el, mașina rămâne varianta non-negociabilă, indiferent de cât timp se pierde pe drum. A spus clar că nu se urcă în metrou și că preferă confortul propriei mașini, chiar dacă asta înseamnă ore întregi de stat pe loc.

Dezbaterea celor doi atinge, de fapt, o dilemă pe care jumătate din oraș o trăiește zilnic: rabzi în trafic pentru confort sau renunți la volan ca să-ți păstrezi sănătatea mintală? Nu au ajuns la o concluzie comună, dar au reușit să contureze perfect realitatea: când ajungi mai repede într-un alt oraș decât într-un cartier vecin, nu mai e vorba despre răbdare, ci despre un sistem care pur și simplu nu mai ține pasul cu orașul.

Sursa: Oleacă di Cringe, episodul 37