Discuția despre inteligența artificială a ajuns și în studio, iar de data asta nu a fost una teoretică. În episodul 28 din Internet Bârfe, Speak și Florin Ristei au vorbit despre cum se schimbă meseriile din industria creativă și despre cine mai are job peste câțiva ani.

Speak a povestit că le-a transmis foarte direct colaboratorilor săi că nu mai e timp de ezitări și că trebuie să învețe să lucreze cu noile unelte. "i-am zis, bă, învățați să faceți asta că o să ajungem băschetari. O să ajungem cercetatori la română." [n.r. gluma "băschetari/cercetători" e un joc de cuvinte fără sens aparent, folosit aici doar ca avertisment ironic], a spus Speak, pe un ton care amestecă gluma cu avertismentul real.

El a explicat și de ce e atât de convins: partea cea mai consumatoare de timp dintr-un proiect nu e ideea, ci munca de rutină. "Toată treaba aia murdară, aia urâtă, să selectezi, să tai, să ciopărțezi, să sincronizezi, să aliniezi, să construiești proiectul, e cea mai urâtă", a descris Speak procesul, subliniind că exact această zonă e preluată acum de AI.

Câștigul principal, spune el, este timpul. Speak a povestit că și-a instalat setup-ul și acasă, pe Soldi [n.r. Soldi este numele unui calculator/stație de lucru personală a lui Speak], tocmai ca să poată lucra la două proiecte în același timp, un lucru care înainte ar fi fost greu de imaginat pentru o singură persoană.

Florin Ristei a venit însă cu întrebarea incomodă, cea la care se gândesc mulți oameni care trăiesc din muncă de editare sau producție. "Și lumea mă angajează pe mine încă să lucrez în Da Vinci [n.r. DaVinci Resolve, programul de editare video] și să-i editez ceva, dar eu editez cu AI-ul ăla.", a spus Florin Ristei, punând pe masă exact dilema momentului: dacă unealta face treaba, ce mai plătește clientul?

Răspunsul lui Speak a fost că plătește, de fapt, omul care știe ce să ceară. El a explicat că fără competența tehnică de bază, fără să știi cum se construiește un montaj, nu ai cum să dai instrucțiuni corecte unui software, oricât de avansat ar fi acesta. Input-ul uman rămâne, în viziunea lui, partea care nu poate fi eliminată din ecuație. Cunoașterea meseriei devine astfel un fel de limbaj comun cu AI-ul, nu un lucru inutil.

Cei doi au dus discuția și mai departe, imaginând scenariul în care fiecare om va avea un asistent AI propriu, care execută sarcinile în locul lui. Sună bine, dar vine la pachet cu o realitate mai puțin romantică: costurile. Speak a povestit că a întâlnit un om dintr-o companie multinațională care folosește abonamente AI de tip Enterprise, iar când a întrebat cât costă toată povestea, cifra l-a surprins: peste 300.000 de euro pe an.

Concluzia la care au ajuns cei doi nu e nici apocaliptică, nici naivă. Meseriile nu dispar peste noapte, dar se rearanjează, iar cei care refuză să învețe cum funcționează noile unelte riscă să rămână în urmă. Diferența dintre cineva care folosește AI-ul și cineva care nu îl folosește ajunge, în final, o diferență de viteză și de volum de muncă livrat.

Iar pentru industria din România, unde multă lume lucrează pe proiecte și facturează pe livrabil, întrebarea pusă de Florin Ristei rămâne una dintre cele mai relevante ale momentului.