De fiecare dată când se anunță un turneu european uriaș și România lipsește de pe afiș, publicul pune aceeași întrebare: de ce nu vin niciodată la noi? În episodul 39 din Oleacă di Cringe, Speak și Vlad Drăgulin au discutat exact despre asta, iar explicațiile au trecut de la taxe la gazonul stadioanelor.

Speak a povestit că, din informațiile ajunse la el din interiorul industriei, România are o particularitate care îi face pe organizatori să ridice sprânceana: se cer bani separat pentru gazon.

"Da, dar fii atent. Din ce am aflat, din ce ne ziceau așa băieții, România e singura care îți ceri bani pe gazon", a spus Speak.

La finalul calculului, a explicat el, costul total cu chiria stadionului ajunge la sute de mii de euro. Iar asta e doar prima parte a problemei. A doua, și poate cea mai grea, ține de fiscalitate. Speak a povestit că artiștii mari nu plătesc pur și simplu ce scrie în lege, ci negociază taxele, iar în România ar ajunge să plătească în jur de 40%. În momentul în care un manager vede acel procent, raționamentul devine simplu: mută concertul în altă parte și lasă publicul să se deplaseze.

"Bă, îmi ia vreo 40% taxe. Mai degrabă mă duc în Turcia, sau mă duc în Ungaria, sau mă duc în Bulgaria și vin și aia din România", a rezumat Speak logica din spatele deciziilor.

La asta se adaugă, în opinia lui, două dezavantaje structurale pe care nicio negociere nu le rezolvă peste noapte: dimensiunea pieței și starea drumurilor. Speak a spus că România este o țară mică și că infrastructura este dezastruoasă, ceea ce complică logistica unui turneu care trebuie să mute zeci de camioane și sute de oameni dintr-un oraș în altul, la interval de câteva zile.

Vlad Drăgulin nu a cumpărat însă integral teoria imposibilității și a venit cu un exemplu care revine mereu în discuțiile despre concertele mari de la noi: Michael Jackson, care a cântat în România în 1992. Argumentul lui a fost că, dacă s-a putut atunci, nu există un motiv absolut pentru care nu s-ar putea și acum.

Un alt detaliu interesant pe care l-a adus Speak în discuție ține de scara la care operează artiștii cu adevărat uriași. Pentru ei, a explicat el, varianta economică nu mai este închirierea unei arene, ci construirea uneia modulare, pe care o cară cu ei din oraș în oraș. Cu alte cuvinte, stadionul local nu mai e neapărat un avantaj, ci doar încă o linie de cost.

Întrebarea pe care fanii o pun cel mai des - de ce nu vine BTS în România - a primit și ea un răspuns. Speak a spus că s-au făcut demersuri concrete, inclusiv prin platforma de cereri prin care publicul și organizatorii pot semnala interesul pentru un artist.

"Noi am făcut toate demersurile, am trimis mail-uri către ei, ei au mulți promoteri", a precizat Speak.

Decizia finală, a adăugat el, nu stă la organizatorii locali, ci la managementul artistului, care alege piețele în funcție de propriile calcule. Până când taxele, chiriile și infrastructura nu intră într-o ecuație mai prietenoasă, România rămâne mai degrabă țara din care se pleacă la concerte decât cea în care se vine.