Sunt oameni care își iau diploma la festivitatea de absolvire, cu toga pe umeri și părinții emoționați în sală, gata cu poze și flori. Și mai e Speak, care a lăsat-o pur și simplu să prindă praf într-o arhivă din Iași timp de 18 ani, până când, într-un weekend petrecut prin oraș, s-a hotărât din senin că a venit, în sfârșit, momentul.

În episodul 26 din Internet Bârfe, Speak și Florin Ristei au povestit pe îndelete despre odiseea birocratică prin care a trecut artistul ca să intre în posesia unui act pe care, teoretic, îl câștigase încă din 2008. Speak a explicat că a început prin a suna la mai multe numere de telefon, până a ajuns, în cele din urmă, la casierie. Iar reacția de la celălalt capăt al firului spune deja tot ce trebuie știut despre situație.

"Îi zic numele, e facultatea de jurnalism. Îi zic când, în ce an am terminat. Și le zic în 2008. Aoleo.", a povestit Speak, imitând tonul de uimire al celei care l-a preluat.

De aici, lucrurile au intrat direct pe făgașul clasic al oricărei interacțiuni cu o instituție românească: poze 3x4, printate, pe material mat. Speak a spus că a fost nevoit să meargă la un studio foto de lângă hotel ca să rezolve problema, ceea ce, în 2026, sună aproape ca o expediție arheologică. Iar partea cea mai savuroasă a venit la final, sub formă de notă de plată.

"800 de lei am dat. Să-ți ridici diploma?", a rezumat Speak, încă parcă nevenindu-i să creadă.

Suma nu era nicio taxă de urgență sau vreo penalizare, ci echivalentul unei chirii de depozitare, calculată pentru toți anii în care diploma a stat cuminte pe un raft, așteptând să fie revendicată. Practic, hârtia a avut propriul ei spațiu de stocare, plătit retroactiv, ca o mică vacanță de 18 ani.

Momentul de vârf al vizitei nu a avut însă nicio legătură cu banii. Speak a povestit că o angajată a facultății l-a recunoscut și, în loc să îl întrebe despre carieră, muzică sau televiziune, a mers direct la subiectul care o interesa cu adevărat: colegul lui de emisiune.

"Bă, am paralizat. Și zice: Ristei e așa antipatic și în viața reală? Mă jur! Mă jur! Și zic...", a povestit Speak, descriind blocajul total în care a intrat în fața întrebării.

Florin Ristei a comentat amuzat toată tărășenia, presupunând, la rândul lui, că arhiva facultății nici nu mai există fizic după atâția ani. Ipoteza a fost, evident, infirmată chiar de existența concretă a diplomei, care a supraviețuit cu brio aproape două decenii de indiferență birocratică.

Partea emoționantă a poveștii a venit abia după. Speak a mărturisit că mama lui a plâns când a aflat că fiul ei și-a ridicat, în sfârșit, actul de absolvire. Nu contează că au trecut 18 ani, nu contează că între timp și-a construit o carieră care nu depinde deloc de acea bucată de hârtie. Pentru părinți, diploma rămâne diplomă, punct.

Morala, dacă există vreuna aici, e simplă: birocrația românească nu uită niciodată, dar nici nu se grăbește. Așa că dacă și tu ai o diplomă uitată prin secretariatul vreunei facultăți, poate ar fi momentul să dai un telefon. Înainte să se mai adune chirie.

Sursa: Internet Bârfe, episodul 26