Supergirl Woman of Tomorrow a deschis weekendul cu 37,1 milioane de dolari în America de Nord și 62,6 milioane la nivel global - cifre care, conform Variety, plasează filmul pe traiectoria unei pierderi de aproximativ 100 de milioane de dolari pentru Warner Bros. Discovery. E un eșec care doare cu atât mai mult cu cât DC Studios abia ieșise cu capul sus după lansarea lui Superman.

Filmul cu Milly Alcock în rolul principal a venit imediat după o perioadă în care James Gunn construia, pas cu pas, credibilitate pentru noul univers cinematografic DC. Superman a funcționat. Supergirl, cu tot buzz-ul care a precedat-o, nu. Conform datelor citate de Variety, studiile luaseră deja în calcul un scenariu pesimist, dar cifrele efective de deschidere au venit și sub acelea. Bugetul de producție al filmului, incluzând marketingul, plasează pragul de rentabilitate undeva considerabil deasupra a ceea ce publicul a binevoit să plătească.

The Verge observă un pattern care se repetă: universul DC tocmai câștigase tracțiune, iar acum ritmul se taie exact în momentul în care primul film cu o protagonistă feminină în noua eră intră în ecuație. Nu e un accident izolat. Dacă te uiți la istoria recentă a Hollywood-ului cu supereroine - Batgirl anulat complet de Warner chiar înainte de lansare, Thor: Love and Thunder primit cu recenzii mixte, The Marvels cu cel mai slab debut din istoria MCU - apare un tipar: filmele cu protagoniste feminine nu beneficiază de același sprijin sistemic, de aceeași durată de dezvoltare sau de același nivel de asumare din partea studiourilor atunci când lucrurile merg prost.

Variety ridică întrebarea direct: de ce Hollywood continuă să eșueze cu supereroine? Răspunsurile sunt mai complicate decât par. Nu e vorba că publicul nu vrea să vadă femei ca protagoniste - Wonder Woman din 2017 a demonstrat contrariul cu 822 de milioane de dolari global. Problema e mai degrabă structurală: studiourile tratează aceste filme fie ca experimente cu budget mai mic, fie ca obligații de diversitate bifate superficial, nu ca producții de înaltă miză cu același nivel de craft investit în omologii masculini. Când un film cu Batman sau Superman debutează slab, se încearcă din nou. Când un film cu o protagonistă feminină dezamăgește, concluzia internă devine adeseori «publicul nu vrea asta», în loc de «noi nu am executat bine».

Milly Alcock nu are nicio vină demonstrabilă - rolul din House of the Dragon a arătat că talentul e real. Problema e că Supergirl a primit un scenariu care, potrivit criticilor, oscila între tonuri fără să găsească un centru emoțional clar, și un marketing care nu a articulat convingător de ce această versiune a personajului merită atenția ta în 2026.

Ce urmează pentru DC Studios și James Gunn e o întrebare deschisă. Gunn a semnalat că își asumă proiectele pe termen lung și că un singur eșec de box office nu schimbă planul de ansamblu - și asta e, probabil, lecția cea mai valoroasă care poate fi extrasă din dezastru. Rămâne de văzut dacă Warner Bros. Discovery va aplica răbdarea pe care o predică sau dacă presiunile financiare vor forța o recalibrare prematură. Un univers nu se construiește dintr-un singur film, dar se poate dărâma din deciziile greșite luate în panica unui weekend rău.