Jenn Ashcraft a supraviețuit de două ori imposibilului. A fost prezentă la World Trade Center atât în 1993, când o bombă a explodat în parcarea subterană, cât și pe 11 septembrie 2001, când turnurile s-au prăbușit. Dar războiul ei cu acea zi nu s-a terminat odată cu salvarea. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, corpul ei continuă să plătească prețul.

Conform UNILAD, Jenn Ashcraft se confruntă acum cu o boală autoimună rară pe care o descrie ca și cum corpul ei „s-ar arde din interior spre exterior". Nu este singura. Mii de pompieri, polițiști, salvatori voluntari și angajați care au lucrat sau au fost prezenți la Ground Zero după 11 septembrie 2001 au dezvoltat ulterior boli grave, multe dintre ele legate direct de expunerea la norul toxic de praf, azbest, metale grele și substanțe chimice industriale eliberate de prăbușirea celor două turnuri. Ashcraft este un caz aparte pentru că a traversat ambele atacuri asupra complexului - cel din 1993 și cel din 2001 -, ceea ce înseamnă că expunerea sa cumulativă la mediul toxic al clădirii se întinde pe aproape un deceniu.

Boala autoimună de care suferă Ashcraft face parte dintr-un val de afecțiuni documentate în rândul supraviețuitorilor și salvatorilor de la Ground Zero. Sistemul imunitar, în loc să protejeze organismul, îl atacă din interior, provocând inflamații cronice, dureri intense și deteriorarea treptată a țesuturilor. Cercetătorii au identificat de-a lungul anilor o legătură clară între expunerea la aerul contaminat din zona atacurilor și o serie de boli, inclusiv cancere rare, boli pulmonare cronice și tulburări autoimune. Programul de sănătate pentru eroii lui 9/11 - cunoscut drept World Trade Center Health Program - a documentat zeci de mii de cazuri, iar lista de afecțiuni recunoscute oficial continuă să crească. Însă tocmai acesta este punctul dureros al poveștii lui Ashcraft: programul nu recunoaște bolile autoimune, după ce șase petiții în acest sens au fost respinse. Ashcraft suportă costurile tratamentului din buzunar, iar asigurarea i-a refuzat acoperirea unor proceduri necesare. Cu alte cuvinte, sistemul creat să îi ajute pe cei ca ea o lasă, în acest caz, singură.

Povestea lui Ashcraft lovește pentru că pune față în față eroismul și uitarea. Supraviețuitorii și salvatorii care au alergat spre pericol în momentele acelea nu au primit, mulți dintre ei, decât decenii de luptă cu sistemul medical și de asigurări. Legea Zadroga, votată în 2010 și extinsă în 2015, a creat un fond special de compensații și a finanțat tratamentul medical gratuit pentru cei afectați - o recunoaștere tardivă, venită după ani de lobby și proteste publice din partea celor bolnavi. Dar recunoașterea legală nu vindecă o boală autoimună rară și nu readuce înapoi corpul de dinainte de acea dimineață din septembrie.

Ce face situația lui Ashcraft și mai greu de ignorat este simbolismul ei: este un om care a rezistat unui atentat în 1993, a revenit la muncă în același loc, a supraviețuit ulterior celui mai devastator atac terorist din istoria americană, și acum - când lumea a trecut mai departe - se confruntă singură cu consecințele fizice ale acelei prezențe duble. Corpul ei poartă urmele ambelor zile.

Rămâne de văzut câți dintre cei expuși la Ground Zero vor mai dezvolta afecțiuni în anii următori. Cercetările medicale sugerează că unele boli legate de expunerea toxică pot apărea cu decenii întârziere, ceea ce înseamnă că s-ar putea ca valul de cazuri să nu fi atins încă vârful. Povestea lui Jenn Ashcraft nu este doar despre o femeie și boala ei - este despre prețul invizibil pe care îl plătesc cei care au trăit cel mai aproape de 11 septembrie 2001.