Donald Trump a reluat ofensiva împotriva Rezervei Federale americane, mișcând din nou piesele pentru a o concedia pe Lisa Cook, membră a Consiliului de Guvernatori al Fed - și asta după ce Curtea Supremă a SUA blocase deja o astfel de acțiune mai devreme în acest an. Conform Reuters, este al doilea atac de acest gen din aceeași săptămână, semn că administrația nu are de gând să se oprească.

Lisa Cook este una dintre membrii numiți ai Consiliului de Guvernatori al Rezervei Federale, instituția care stabilește dobânzile de referință ale celei mai mari economii din lume. Trump încearcă, prin diverse mecanisme juridice, să o forțeze afară din funcție - deși, în mod tradițional, guvernatorii Fed beneficiază de independență față de puterea executivă, tocmai pentru a proteja deciziile de politică monetară de presiunile politice. Curtea Supremă a SUA a blocat o tentativă similară mai devreme în 2026, printr-o decizie care părea să traseze o linie clară. Administrația Trump pare să ignore această linie și să caute alte căi legale sau administrative pentru a-și atinge obiectivul. Reuters precizează că «salva împotriva lui Cook este a doua din această săptămână în care Trump a restartat un efort de a lua acțiuni pe care Curtea Supremă le-a blocat anterior».

De ce contează toată această telenovelă juridico-politică americană pentru cineva din România care plătește un credit ipotecar sau un împrumut auto? Răspunsul e simplu: Fed dictează tonul pentru dobânzile globale. Când Fed ridică sau coboară rata de referință, băncile centrale din întreaga lume - inclusiv BNR - reacționează. Investitorii internaționali se uită la independența Fed ca la un semnal de stabilitate. Dacă Trump reușește să transforme Fed într-o instituție politizată, controlabilă după bunul plac al Casei Albe, credibilitatea dolarului ca monedă de rezervă și a economiei americane ca ancoră globală intră în discuție. Asta înseamnă volatilitate pe piețele valutare, presiune pe euro și leu, și, în final, dobânzi mai greu de prezis pentru consumatorii din Europa de Est. Modelul este cunoscut din istoria economică: Argentina, Turcia, Venezuela - toate au experimentat ce înseamnă să ai o bancă centrală supusă voinței politice a momentului.

Ce urmează rămâne neclar din punct de vedere juridic. Administrația Trump va căuta probabil noi argumente legale pentru a justifica o concediere pe care Curtea Supremă a respins-o deja. Dacă reușește, s-ar putea ca piețele financiare globale să reacționeze cu o volatilitate semnificativă - dolarul ar putea slăbi, dobânzile pe obligațiunile americane ar putea crește pe termen scurt din cauza incertitudinii, iar efectele s-ar propaga rapid în Europa. Pentru românii cu credite în euro sau cu economii legate de instrumente financiare internaționale, aceasta nu e o știre îndepărtată despre politica americană. E, de fapt, o știre despre ce se poate întâmpla cu rata lunară în 2027.