Se intampla ceva neobisnuit in Parlamentul European: Ursula von der Leyen a propus ca Canada sa devina primul stat cu statut de membru asociat al Uniunii Europene, iar reactia salii a fost una de-a dreptul emotionanta, cu aplauze in picioare urmate de o imbratisare intre ea si premierul canadian Mark Carney.

Ce inseamna practic acest statut de membru asociat? Nu e clar 100% inca, pentru ca ar fi un precedent fara egal, Canada nefiind stat european si deci neputand adera clasic la UE prin metodele obisnuite. Insa ideea centrala e o forma de alianta privilegiata, cu acces mai bun la piata unica europeana, cooperare economica stransa si poate chiar coordonare pe politica externa si aparare, intr-un moment in care lumea pare tot mai impartita in blocuri. Unghiul care conteaza cel mai mult pentru cei tineri e insa altul: acest statut ar putea insemna, in timp, ca cetatenii canadieni sa poata locui si munci in UE fara viza, exact cum se intampla intre statele membre, o perspectiva care ar schimba radical relatia dintre cele doua parti.

Propunerea nu a trecut insa fara opozitie in Parlamentul European. Eurodeputatul italian Nicola Procaccini a criticat public ideea, intreband de ce Canada ar primi acest tratament preferential si nu, de exemplu, Marea Britanie, care are legaturi istorice, economice si geografice mult mai stranse cu blocul comunitar. Intrebarea lui a scos la iveala tensiunile din spatele acestei propuneri: nu toata lumea e convinsa ca Canada trebuie sa fie primul exemplu al acestui nou statut.

Contextul e simplu de inteles daca urmaresti stirile din ultimii ani: relatiile dintre Canada si SUA s-au deteriorat vizibil de cand Donald Trump a revenit la Casa Alba. Intre tarife noi, retorica dura si tensiuni comerciale constante, Carney cauta activ alternative si aliante noi, iar Europa pare varianta cea mai naturala din punct de vedere valoric si economic. Practic Canada isi diversifica partenerii ca sa nu mai depinda atat de mult de vecinul de la sud, un vecin care in ultima vreme a devenit tot mai imprevizibil atat comercial cat si politic.

Pentru Uniunea Europeana, o astfel de miscare ar fi un semnal puternic ca blocul comunitar vrea sa se pozitioneze ca un jucator global mai puternic si mai independent, atragand parteneri strategici din afara continentului. Canada are resurse naturale importante, o economie stabila si e un aliat NATO de incredere de zeci de ani, deci din perspectiva UE mutarea are sens strategic pe toate planurile, de la energie pana la securitate.

Ramane de vazut cum va arata concret acest statut de membru asociat si daca alte tari, poate Marea Britanie sau chiar alti parteneri non-europeni, ar putea urma acelasi model in viitor. Ar fi interesant, de exemplu, ca Londra sa priveasca acest precedent ca pe o cale de mijloc dupa Brexit, fara sa fie nevoie de o revenire completa in bloc.

Deocamdata insa avem un moment simbolic puternic: un premier canadian imbratisat de sefa Comisiei Europene in fata unui Parlament care aplauda in picioare, intr-un semn clar ca axa geopolitica globala se tot rearanjeaza in fata ochilor nostri. Iar Trump ramane, vrand-nevrand, unul dintre principalii catalizatori ai acestor schimbari, chiar daca probabil nu asta si-a dorit atunci cand a inceput razboiul comercial cu vecinii sai.

Sursa: