Dacă mai crezi că AI-ul în muzică e o chestie de viitor, probabil că ești deja în urmă. În podcastul INTERNET BARFE - EPISODUL 14, Speak a aruncat o cifră care merită luată în serios: aproximativ 80% din industria muzicală globală folosește deja inteligența artificială în procesul de creație. Nu ca să înlocuiască artiștii, ci ca să accelereze munca și să deschidă direcții creative noi.

Reacția publicului și a unor critici a fost, previzibil, mixtă. Unii au sărit imediat la concluzia că muzica făcută cu ajutorul AI e mai puțin autentică, mai puțin valoroasă. Dar Speak a tăiat scurt acest argument cu o analogie simplă și eficientă: la fel s-a spus despre Photoshop când a apărut, despre Pro Tools, despre Autotune. De fiecare dată când o tehnologie nouă a intrat în industria creativă, a urmat un val de panică și condamnare morală. Și de fiecare dată, industria a absorbit-o și a mers mai departe.

Ca să susțină punctul, Florin a dat un exemplu concret: un poem generat de AI în stilul lui Cărtărescu, suficient de bun încât ar fi putut fi semnat fără nicio problemă. Nu vorbim de muncă mediocră generată automat, vorbim de un instrument care, în mâinile unui artist care știe ce face, poate produce ceva cu adevărat bun.

Mesajul central al discuției din podcast a fost direct: doar mediocritatea se simte amenințată de AI. Un artist cu identitate clară și cu ceva de spus va folosi orice instrument are la dispoziție pentru a-și duce viziunea mai departe. Un artist fără substanță va rămâne fără substanță indiferent de ce tehnologie folosește.

Ce e interesant e și dinamica socială din spatele rezistenței la AI. În podcast s-a observat un efect de turmă evident: multă lume adoptă poziții anti-AI fără să fi experimentat cu adevărat tehnologia, ci pur și simplu pentru că așa e trendul conversației. E mai ușor să fii împotriva a ceva nou decât să-l înțelegi.

Industria se mișcă. Întrebarea nu mai e dacă AI-ul va fi parte din muzică, ci cât de repede vor accepta și publicul, și criticii, că deja este.