La 20 de ani de la lansarea documentarului An Inconvenient Truth, predicțiile lui Al Gore despre încălzirea globală au fost puse sub lupă încă o dată. De data aceasta, verdictul vine de la un AI, iar rezultatul e mai nuanțat decât și-ar fi dorit fanii sau criticii filmului. Unele afirmații s-au confirmat. Altele au venit cu termene mult prea optimiste. Altele erau, de fapt, scenarii extreme prezentate ca imagini de impact.

Totul a pornit de la o întrebare pusă pe X pe 22 octombrie de utilizatorul Vince Langman. El i s-a adresat direct chatbotului Grok și a întrebat dacă s-a adeverit vreuna dintre predicțiile «apocaliptice» din filmul din 2006. Răspunsul a ajuns apoi în presa online, inclusiv la Unilad, care l-a rezumat.

Să vedem, pe rând, ce a ieșit.

Ce a ieșit corect

Analiza AI-ului spune că nucleul științific al filmului a rezistat testului timpului. Prima predicție confirmată este cea a temperaturilor medii globale mai ridicate și a căldurii extreme tot mai dese. Printre exemplele citate se numără canicula europeană din 2003, folosită și în film ca semnal de alarmă.

A doua este legată de fizica atmosferei. Gore a avertizat că aerul mai cald reține mai multă umezeală, ceea ce duce la ploi torențiale și furtuni mai puternice. Potrivit rezumatului, tendința este confirmată de datele meteorologice moderne.

A treia ține de gheață. Proiecția că ghețarii și calotele glaciare se vor micșora semnificativ s-a verificat în Arctica, în Antarctica și în lanțurile muntoase din toată lumea. Tot aici se încadrează și ideea că topirea gheții și dilatarea termică a apei vor ridica nivelul mărilor. Ritmurile exacte pe termen scurt au variat, dar mecanismul de bază este bine susținut științific.

Ce nu s-a ținut de termen

Partea mai puțin comodă pentru Gore vine din afirmațiile legate de date precise. Cea mai citată este cea despre Kilimanjaro: în film se spunea că într-un deceniu, deci în jurul lui 2016, nu vor mai exista «zăpezile de pe Kilimanjaro». Potrivit AI-ului, câmpurile de gheață de pe munte s-au redus, dar zăpada sezonieră și gheața încă persistă.

Situația e similară în cazul Parcului Național Glacier din SUA. Gore sugerase că ghețarii de acolo vor dispărea complet în aproximativ un deceniu. Ei au dat înapoi dramatic, notează rezumatul, dar nu s-au topit în totalitate.

Aici apare diferența dintre direcție și calendar. Tendința e reală, dar un termen scurt, spus cu voce tare într-un film, devine ușor de contrazis.

Imaginea cu 20 de picioare

Un caz aparte e imaginea celor 20 de picioare de creștere a nivelului mărilor, adică aproape șase metri. Filmul arăta zone precum partea de jos a Manhattanului și porțiuni din Florida acoperite de ape. AI-ul descrie scenariul drept un risc catastrofal pe termen foarte lung, nu o predicție iminentă.

Cu alte cuvinte, nu e o prognoză cu dată de expirare, ci un tablou al celui mai rău caz. Diferența contează, pentru că mult din critica adusă filmului a pornit tocmai din confuzia dintre cele două.

Când a ajuns filmul în instanță

Analiza AI-ului seamănă cu un verdict mai vechi, dat de o instanță. În octombrie 2007, Înalta Curte a Marii Britanii a fost chemată să judece acuratețea documentarului în cazul Dimmock v Secretary of State for Education and Skills. Reclamantul, un guvernator de școală din Anglia, cerea să se interzică distribuirea filmului în liceele engleze. Argumentul lui era că materialul reprezintă îndoctrinare politică.

Judecătorul Michael Burton a decis că filmul poate fi difuzat. Concluzia lui a fost că teza centrală se bazează în mod substanțial pe cercetare științifică și pe fapte. În același timp, instanța a identificat nouă puncte în care narațiunea se îndepărta de consensul științific al vremii sau suna prea politic.

Ce spune Claude

Pentru materialul publicat de Unilad, asistentul AI Claude, creat de Anthropic, a oferit și o analiză proprie, la cererea publicației respective. Tiparul, spune el, e destul de clar: tendințele generale descrise în film, adică încălzirea, ploile mai intense și gheața în retragere, au rezistat. Afirmațiile care au atras critici erau legate de date, locuri sau imagini de tip scenariu extrem.

Claude a mai adăugat că răspunsul la întrebarea dacă o predicție «s-a adeverit» depinde de criteriul folosit. Dacă te uiți la direcție, majoritatea afirmațiilor centrale ale filmului se susțin. Dacă te uiți la date, mai multe nu se susțin. O predicție cu termen limită se infirmă mai ușor decât o tendință pe termen lung, ceea ce poate face un film să pară mai puțin exact decât știința de dedesubt.

Ce înseamnă asta

Verdictul nu mulțumește pe nimeni complet, ceea ce probabil îl face destul de corect. Cei care au privit filmul ca pe o profeție ratată pot arăta spre Kilimanjaro. Cei care l-au privit ca pe o avertizare justificată pot arăta spre temperaturi, ploi și gheață.

Rămâne de văzut cât de bine vor îmbătrâni, la rândul lor, avertismentele de azi despre climă. Un lucru e sigur: la 20 de ani distanță, discuția despre ce a spus Gore e încă mai vie decât a fost vreodată dezbaterea despre cum arată zăpada de pe un munte din Tanzania.