AI-ul chiar începe să muște din piața muncii americană, dar povestea e mult mai complicată decât un simplu "roboții ne iau joburile". Pentru prima dată, avem date concrete care arată o legătură între adoptarea inteligenței artificiale și schimbările din statisticile de angajare, nu doar speculații și anxietăți colective.

Conform Futurism, care citează un raport din Financial Times, două surse separate de date confirmă acest tipar. Până acum, orice discuție despre AI și pierderea locurilor de muncă se baza pe intuiție și anecdote. Lipsea dovada clară, cifrele reci care să arate negru pe alb ce se întâmplă de fapt.

Prima bucată de date vine de la cercetătorul financiar Eric Basmajian, care a scris pe rețelele sociale că "AI productivity gains are showing up" în cifrele despre joburi. Cele trei industrii cu cea mai intensă adoptare de AI, adică IT, servicii profesionale și finanțe, au văzut productivitatea urcând de la o medie de 2,2% la 5,0% începând din 2022. Totuși, Basmajian subliniază că impactul real se simte deocamdată doar la circa 15% dintre locurile de muncă.

A doua sursă a apărut imediat după, sub forma unui document care pare să fie un raport intern Goldman Sachs, distribuit masiv pe social media. Concluzia lui e ceva mai neliniștitoare: efectul AI nu mai rămâne cantonat în zona tech, unde oricum lucrurile erau deja agitate din cauza modelelor generative care scriu cod. Raportul arată o corelație tot mai clară între gradul de expunere la AI al unei industrii și rata șomajului în sectoare care n-au nimic de-a face cu programarea, cum ar fi finanțele, telecomunicațiile, serviciile tehnice sau administrația.

Asta schimbă complet unghiul discuției. Nu mai vorbim despre dezvoltatori care se uită cum un chatbot termină în câteva secunde ce lor le lua ore întregi. Vorbim despre angajați de birou, oameni din administrație, din servicii, genul de joburi considerate până acum relativ sigure, prea ”umane” ca să poată fi înlocuite ușor.

Aici intervine însă un avertisment serios. Futurism notează că Financial Times a atașat concluziilor o listă lungă de rezerve, și nu sunt deloc de neglijat. Prima: creșterile de ”productivitate” nu înseamnă automat că se produce mai mult sau mai bine. În realitate, probabil vorbim despre același volum de muncă dus la bun sfârșit de mai puțini oameni. Diferența contează enorm, pentru că productivitatea poate crește și atunci când tai din numărul de angajați, nu doar când crește producția efectivă.

A doua rezervă e la fel de importantă: toate aceste date vin exclusiv din Statele Unite și se suprapun cu alte probleme economice post-pandemie, greu de separat unele de altele. Financial Times notează că acest tipar american, în care adopția AI, creșterea productivității și scăderea angajărilor par legate, este "conspicuously absent elsewhere", adică practic invizibil în restul lumii.

Cu alte cuvinte, AI-ul chiar lasă urme în economia SUA, dar nu avem încă o imagine globală clară. E un semnal real, nu doar panică, însă departe de a fi dovada definitivă a unei revoluții care șterge joburile peste tot deodată.

Sursa: Futurism