Când piața de entertainment din România abia își găsea forma după Revoluție, un tânăr italian cu studii în sport și pasiune pentru biliard profesional a decis să deschidă o sală de sport la Floreasca, în București. Nu sună a rețetă pentru succes. Totuși, așa a început povestea unuia dintre cele mai cunoscute cluburi din țară.

Joshua Castellano a povestit în detaliu în podcastul SALVAT DE CLOPOTEL - Episodul 15 moderat de Sabin Tudor, cum a văzut o oportunitate acolo unde alții nu vedeau nimic. România de la începutul anilor '90 era înfometată de distracție, de concepte noi, de spații în care tinerii să se simtă liberi și moderni. Joshua a simțit asta înainte să o poată articula în cuvinte.

Primul său gest antreprenorial cu adevărat creativ a fost să transforme sala de sport pe care o administra într-o discotecă pentru studenți, în fiecare duminică. Sunetul greutății a fost înlocuit cu muzică, iar rezultatul a depășit orice așteptare: peste 1.000 de tineri veneau la evenimentele săptămânale. Într-un oraș mare, asta însemna un fenomen cultural, nu doar o petrecere.

Din acel punct, totul a escaladat. Joshua a investit constant - sume de milioane de dolari în săli de sport și cluburi și a construit ce a ajuns să fie cunoscut drept clubul Bamboo. Nu a fost niciodată un proiect static. Renovări anuale, investiții în design, atenție la fiecare detaliu - de la modul în care erau așezate mesele până la funcționarea instalațiilor. Perfecționismul său, pe care el însuși îl descrie cu un zâmbet drept o formă de masochism, a devenit marca sa.

Dar Bamboo nu a fost doar despre spațiu. A fost despre experiență. Joshua a adus în România artiști internaționali de calibru - Busta Rhymes, Flo Rida, Lil Wayne, Ciara - investind sume de până la 100.000 de dolari pe artist pentru o singură noapte. A creat o echipă de 40 de oameni care se ocupă de marketing, operațiuni și logistică. A transformat clubbing-ul dintr-o activitate informală într-un produs premium.

Prin această abordare, Castellano a contribuit la schimbarea culturii de distracție din România. El a fost acolo la început, când oamenii ieșeau pentru prima oară într-un mod cu adevărat liber, și a crescut odată cu industria. Bamboo a ajuns să fie recunoscut nu doar la nivel local, ci și european - o instituție a vieții de noapte construită prin calitate și consistență.

Joshua vorbește despre România cu o mândrie care nu sună a politețe formală. Spune că a petrecut peste 60% din viață în această țară, că se simte mai roman decât italian și că are aproximativ 400 de angajați români. Refuză să vorbească în altă limbă decât română când se află pe teritoriul țării și critică deschis atitudinea negativă a unora față de propria țară.

Conceptul pe care l-a adus nu a fost doar unul de business. A fost o contribuție reală la felul în care o generație întreagă a învățat să se distreze, să ceară calitate și să aprecieze experiența dincolo de simpla prezență într-un spațiu.