Imaginează-ți că ești un tip care citește despre inteligență artificială. Știi cine e Sam Altman, evident. Dar numele Susan Milner sau Craig Dalton îți spun ceva? Dacă ai dat din cap, ai o problemă: oamenii ăștia nu există.

Exact asta au descoperit cercetătorii de la Harvard într-un sondaj nou, care a pus la încercare cât de mult știm, de fapt, despre industria AI. Rezultatul e savuros și, în același timp, destul de revelator.

Sondajul, intitulat "Are Women Being Left Out of AI?" și realizat de Shorenstein Center din cadrul Harvard Kennedy School, a vizat 5.403 adulți, chestionați între 10 și 16 iulie 2026. Rezultatele au fost publicate miercuri și, conform WIRED, 73% dintre bărbații chestionați au spus că li se pare familiar numele lui Sam Altman, șeful OpenAI. Până aici, nimic ciudat, e una dintre cele mai cunoscute figuri din tech.

Apoi au venit întrebările-capcană. Mira Murati e un nume real: fosta directoare tehnică de la OpenAI, acum CEO la Thinking Machines Lab. Susan Milner și Craig Dalton, în schimb, sunt personaje inventate de cercetători. Întrebarea nu urmărea dacă respondenții pot minți deliberat, ci doar cât de familiare li se păreau aceste nume. Totuși, 53% dintre bărbați au declarat că li se par familiare toate cele trei nume. Printre femei, 40% au spus că li se par cunoscuți Milner și Dalton, iar 38% au recunoscut-o pe Murati.

Deci, să rezumăm: mai mult de jumătate dintre bărbați pretind că recunosc persoane care nu au existat niciodată.

## Încrederea nu înseamnă competență

Laura Manley, directoare executivă la Shorenstein Center din cadrul Harvard Kennedy School, a explicat pentru WIRED că bărbații sunt, în ansamblu, mai optimiști și mai încrezători când vine vorba de AI. Uneori, încrederea asta alunecă în exces, iar cazul liderilor inventați e un exemplu perfect. Manley a precizat și că bărbații tind să fie mai siguri pe ei în general, în sondaje, nu doar la capitolul AI.

Raportul nu spune însă că bărbații știu mai puțin. Dimpotrivă. Cercetătorii au constatat că ei folosesc AI mai des și, în medie, răspund corect la mai multe întrebări factuale despre domeniu.

Detaliul important e altul: bărbații și femeile greșesc la fel de des. Diferența vine din cât de des spun «nu sunt sigur». În medie, femeile au ales această variantă la 3,3 întrebări din 12, față de 2,3 pentru bărbați. Cu alte cuvinte, nu e vorba de cine știe mai multe, ci de cine recunoaște mai ușor că nu știe.

## Cine vorbește despre AI în presă

Cercetătorii au mers mai departe și au verificat dacă această predispoziție spre certitudine se vede și în modul în care e acoperit subiectul AI în media. Răspunsul e destul de clar.

Analizând peste 78.000 de articole despre AI publicate într-un an, cercetătorii au constatat că bărbații apar în titluri de peste 14 ori mai des decât femeile. Pentru că mulți dintre cei mai vizibili executivi din domeniu sunt bărbați, echipa a refăcut analiza doar pentru persoanele citate ca experți. Și aici, trei sferturi dintre ei au fost bărbați. E un procent mai mare decât în realitate, unde femeile reprezintă aproximativ 29% din forța de muncă din AI.

Manley a rămas prudentă în interpretare. După spusele ei, poate că ar trebui să vedem mai multe femei promovate ca experte sau cărora să li se ofere platforma de a spune simplu: nu sunt sigură.

## Toți suntem neliniștiți, dar nu la fel

Sondajul arată și o dimensiune emoțională. Atât bărbații, cât și femeile au pus «îngrijorarea» pe primul loc când au fost întrebați ce simt față de AI. Femeile au raportat însă mai multă îngrijorare, frică și neliniște decât bărbații.

Bărbații, în schimb, au dat note mai mari tuturor emoțiilor pozitive: curiozitate, entuziasm, încântare. Dacă te uiți la fenomen ca la un tablou, apare o imagine clară: un grup mai relaxat și mai sigur pe el, față de un grup mai prudent și mai circumspect.

## De ce contează o glumă despre «oameni care nu există»

Poți râde de bărbatul care dă din cap la auzul unui nume inventat. Dar problema de fond e serioasă. Dezbaterea publică despre AI e dominată de certitudini: fie apocalipsa e la colț, fie abundența e garantată. În tot zgomotul ăsta, vocile care ar spune «nu știm încă» sunt acoperite.

Manley a rezumat bine situația: în discurs există atât de multă încredere fie în dezastru, fie în abundență, încât se pierd vocile care ar trebui să spună «nu sunt sigur». Iar despre utilizările corecte ale AI și despre viitorul lui rămân foarte multe întrebări fără răspuns. Un singur gen pare mai puțin dispus să recunoască asta.

Într-o industrie care se mișcă mai repede decât poate cineva să o înțeleagă, poate cea mai utilă abilitate nu e să recunoști fiecare CEO din tech. E să poți spune, fără rușine, că n-ai auzit niciodată de Craig Dalton. Mai ales când Craig Dalton nu există.

Mesajul final al Laurei Manley e simplu: avem nevoie să spunem «nu sunt sigur» mai des. Pare banal, dar într-o epocă a certitudinilor false, e aproape un act de curaj.