Echipajul superyacht-ului Bayesian, scufundat în largul Siciliei în august 2024, nu a avut de unde să știe că vasul era vulnerabil în exact condițiile în care se afla în noaptea tragediei. Aceasta este concluzia raportului final al anchetatorilor britanici de la Marine Accident Investigation Branch (MAIB), publicat joi, 19 noiembrie. Șapte oameni și-au pierdut viața în naufragiu, printre ei milionarul din tehnologie Mike Lynch, în vârstă de 59 de ani, și fiica lui, Hannah, de 18 ani.
Documentul vine într-un moment sensibil, pentru că pune accentul pe lipsa informațiilor de siguranță, nu pe greșelile oamenilor aflați la bord. Iar asta contrastează cu ce s-a spus până acum în ancheta din Italia.
Noaptea în care Bayesian a dispărut în mai puțin de un minut
Lynch se afla la bordul Bayesian împreună cu 11 invitați, printre care și soția lui, Angela Bacares, care a fost salvată, și cu 10 membri ai echipajului. Vasul, evaluat la aproximativ 30 de milioane de lire, a răsturnat în jurul orei 5 dimineața, în timp ce o furtună se apropia de coasta de lângă Palermo.
Imaginile de pe camerele de supraveghere au surprins momentul în care iahtul de 184 de picioare (aproape 56 de metri) a dispărut, în aproximativ un minut, potrivit agenției Press Association. Furtuna a adus vânturi de până la 80 de mile pe oră, suficient de puternice cât să culce vasul pe o parte în doar 15 secunde.
După ce a fost răsturnat, iahtul a ajuns într-un unghi din care nu mai putea reveni la poziția normală. S-a scufundat după doar 18 minute.
Riscul pe care nimeni nu-l evaluase
Anchetatorii au stabilit că vulnerabilitatea Bayesian la vânturi puternice nu fusese niciodată evaluată pentru condițiile în care se afla ancorat. Vasul avea velele coborâte, iar chila retractabilă, o structură mare aflată sub apă care ajută o ambarcațiune să rămână stabilă, era ridicată.
Pentru că acest risc nu fusese analizat vreodată, echipajul nu avea de unde să știe cât de ușor poate fi răsturnat iahtul în configurația respectivă. Cu alte cuvinte, pericolul exista, dar nu era scris nicăieri.
David Robertson, anchetatorul-șef al cazului, a spus într-un briefing de presă că echipajul nu a fost avertizat corespunzător. «Prognoza nu menționa posibilitatea unor vânturi violente, instruirea echipajului nu acoperise acest lucru, iar ghidurile nu îl acopereau nici ele», a declarat el. Toate acestea au limitat, potrivit lui, capacitatea oamenilor de a recunoaște pericolul care se contura și de a acționa la timp.
Prea puțin timp ca să reacționezi
Simon Graves, inspectorul principal al MAIB, a explicat pentru agenția Press Association că echipajul a reacționat la o situație pe care nu o putea anticipa. Prognozele meteo din acea zi indicau în general vreme rezonabilă, cu posibilitatea unor furtuni cu descărcări electrice, dar niciuna nu descria ceea ce s-a întâmplat de fapt.
«Au fost depășiți de evenimente și de viteza răsturnării», a spus Graves. Vasul a trecut dintr-o situație calmă într-o furtună violentă și apoi în poziția răsturnată într-un interval foarte scurt, ceea ce le-a lăsat oamenilor foarte puțin timp să reacționeze.
Cu toate acestea, potrivit anchetatorului, echipajul a făcut ce a putut. A declanșat balisa de urgență, a eliberat plutul de salvare și a reușit să scoată o parte dintre invitați din vas, în plută, oferindu-le «cea mai bună șansă de supraviețuire».
Bărcile de salvare care nu au plutit singure
Raportul mai notează un detaliu care contează pentru siguranța la bord: niciuna dintre bărcile de salvare ale vasului nu a ieșit automat la suprafață după scufundare. Echipajul a trebuit să elibereze una manual, iar supraviețuitorii au putut să se urce pe ea.
Oamenii salvați au fost apoi recuperați de membri ai echipajului de pe un iaht aflat în apropiere, Sir Robert Baden-Powell.
Două anchete, două concluzii
Concluziile britanice par să contrazică rapoartele apărute recent în Italia, unde, potrivit agenției Press Association, experții acuzării ar fi dat vina pe greșelile echipajului, nu pe problemele iahtului. Diferența a fost explicată însă chiar de Graves, care a spus că cele două investigații sunt complet separate și că e firesc să ajungă la concluzii diferite, pentru că au obiective diferite.
Asta e distincția importantă. Ancheta britanică de siguranță maritimă urmărește să înțeleagă ce s-a întâmplat și cum pot fi evitate tragedii similare, nu să stabilească vinovății penale. Cea italiană are un rol de acuzare. Prima caută lecții, a doua caută responsabili.
Ce rămâne după raport
Din raportul publicat joi rezultă o imagine incomodă pentru industria iahturilor de lux: un vas de zeci de milioane de lire, cu echipaj profesionist, a putut fi pus în situația de a nu-și cunoaște propria vulnerabilitate. Riscul nu a fost ignorat de oameni, ci pur și simplu nu fusese evaluat de nimeni.
Rămâne de văzut dacă acest raport va schimba regulile pentru ambarcațiunile de acest tip sau dacă ancheta din Italia va ajunge la alte concluzii în instanță. Până atunci, șapte familii au de dus cu ele aceeași întrebare: cum s-a putut întâmpla ca un pericol atât de grav să nu fie cunoscut de cei care conduceau vasul?
Internațional·19 nov. 2026
Bayesian: echipajul nu știa de riscul care a scufundat iahtul
Raportul final al anchetatorilor britanici spune că echipajul n-a știut de pericolul care a scufundat iahtul lui Lynch.
de Redactia SOMSOM NEWS4 min citire






