Boala de gingii comună îți poate crește riscul de demență cu 50%, iar asta ar trebui să te facă să te uiți altfel la periuța de dinți din baie. Vestea vine dintr-un studiu citat de Unilad și pune într-o lumină nouă o afecțiune pe care majoritatea o tratăm ca pe un detaliu minor, nu ca pe un semnal de alarmă pentru sănătatea creierului.

Este important de precizat de la bun început că studiul este unul observațional, ceea ce înseamnă că nu poate dovedi o relație de cauzalitate. Cercetătorii nu pot afirma că boala gingivală chiar cauzează demența, iar una dintre explicațiile posibile este că ambele afecțiuni ar putea fi declanșate de o cauză comună, cum ar fi inflamația sistemică cronică.

Cifrele sunt greu de ignorat. În Statele Unite, aproximativ 6,7 milioane de persoane peste 65 de ani trăiesc în prezent cu demență, potrivit datelor CDC citate de Unilad. E un număr uriaș, care arată deja cât de răspândită e problema, iar descoperirea că bolile parodontale ar putea crește riscul cu peste 50% transformă o afecțiune banală într-un factor de risc pe care nu-l mai poți trece cu vederea.

Studiul propriu-zis a fost realizat în Japonia, pe aproximativ 1.400 de participanți dintr-o singură municipalitate, urmăriți timp de 10 ani, și a fost publicat în Journal of Clinical Periodontology. Cercetătorii au observat o creștere de 54% a riscului la persoanele cu sângerare gingivală, de 59% la cele cu retracție gingivală și de 61% a riscului de Alzheimer în rândul participanților cu semne de boală parodontală. Autorii înșiși au atras atenția asupra faptului că, dat fiind eșantionul redus și limitat la o singură zonă geografică, rezultatele nu pot fi generalizate fără rezerve la întreaga populație.

Gingivita și parodontita, cele două forme principale de boală gingivală, apar atunci când bacteriile se acumulează la nivelul gingiilor și declanșează o inflamație cronică. Foarte mulți oameni trăiesc ani de zile cu o formă ușoară de inflamație fără să știe, pentru că simptomele - sângerare la periaj, roșeață, sensibilitate ocazională - sunt puse pe seama unei perii prea aspre sau a unui periaj mai energic, nu pe seama unei probleme reale.

Legătura dintre o afecțiune localizată în gură și un organ atât de complex precum creierul ține de modul în care funcționează inflamația cronică. Când gingiile sunt infectate pe termen lung, bacteriile și substanțele inflamatorii produse de organism ca reacție de apărare nu rămân izolate în cavitatea bucală. Ele pot pătrunde în fluxul sanguin și pot circula prin tot corpul, ajungând inclusiv la nivelul creierului. Inflamația sistemică e de altfel unul dintre mecanismele tot mai frecvent asociate cu bolile neurodegenerative, iar acest studiu vine ca un argument în plus pentru ideea că sănătatea orală nu poate fi separată de sănătatea generală a organismului.

Ce face acest tip de descoperire cu adevărat relevant este contrastul izbitor dintre cât de banală pare problema și cât de serioase îi pot fi consecințele. Nu vorbim despre o afecțiune rară, ci despre ceva ce milioane de oameni experimentează fără să-i acorde vreo importanță reală. Se potrivește unui tipar tot mai frecvent în cercetarea medicală recentă, în care lucruri mici, ignorate zilnic, se dovedesc conectate la riscuri majore pe termen lung.

Concluzia practică e simplă, chiar dacă nu e neapărat plăcută de auzit: controalele stomatologice regulate și igiena orală corectă nu mai sunt doar despre un zâmbet sănătos, ci despre protejarea creierului pe termen lung. Un fir de ață dentară folosit corect în fiecare seară sau o vizită anuală la stomatolog pot părea gesturi minore, dar, potrivit acestui studiu, ele ar putea face diferența între un creier sănătos la bătrânețe și unul afectat de o boală devastatoare precum demența.

Sursa: Unilad