Una dintre cele mai ciudate creaturi care au existat vreodată pe Pământ năștea pui direct pe gură - și a dispărut complet în 1983. Acum, la peste patru decenii de la extincție, oamenii de știință din cadrul Proiectului Lazarus au anunțat un progres remarcabil: ADN-ul broaștei gastric-brooding a reușit să se replice în laborator, dintr-un specimen congelat de 40 de ani. E primul pas concret dintr-un demers care ar putea rescrie regulile extincției.

Broasca gastric-brooding (Rheobatrachus silus) era o specie australiană cu un mecanism de reproducere unic în lumea animală. Femela înghițea ouăle fecundate, își dezactiva acidul gastric pe durata gestației și, după câteva săptămâni, năștea pui complet formați direct pe gură - un proces care i-a fascinat pe biologi și care ar fi putut oferi indicii esențiale pentru tratamentul ulcerului și al altor afecțiuni gastrice la oameni. Ultimul specimen captiv a murit în 1983, la doar un deceniu după ce fusese descoperită oficial de știință.

Conform IFLScience, cercetătorii din cadrul Proiectului Lazarus - o inițiativă australiană dedicată de-extincției - au reușit să introducă material genetic de la specimenul congelat în ovule de broaște înrudite, din care ADN-ul nuclear fusese eliminat. Rezultatul a fost unul care a surprins chiar și echipa implicată. Prof. Mike Archer, unul dintre cercetătorii implicați, a descris procesul astfel: «We are watching Lazarus arise from the dead, step by exciting step». Embrionii obținuți au trăit câteva zile, ceea ce reprezintă o premieră absolută în istoria proiectului. Niciun pui viabil nu a supraviețuit până acum, dar pașii făcuți sunt considerați semnificativi de comunitatea științifică.

De-extincția nu mai este un concept pur speculativ. Proiecte similare vizează mamuții lânoși, pasărea dodo și alte specii dispărute în ultimele secole - de multe ori din cauza activității umane. Ceea ce face cazul broaștei gastric-brooding special este combinația dintre proximitatea temporală a extincției (relativ recent, în termeni geologici), disponibilitatea materialului genetic congelat și potențialul științific enorm al speciei. Nu e vorba doar de a readuce o creatură ciudată - e vorba de a recupera un întreg manual biologic pe care natura l-a pierdut înainte să-l putem citi complet.

Întrebarea centrală rămâne dacă știința poate merge dincolo de replicarea ADN-ului și poate produce un organism viabil și sănătos. Chiar dacă embrionii obținuți până acum nu au supraviețuit, fiecare iterație oferă date noi. Cercetătorii din Proiectul Lazarus continuă să rafineze tehnica de transfer nuclear și să caute specii-gazdă mai compatibile genetic. Dacă experimentele vor reuși să producă un pui viabil, broasca gastric-brooding ar deveni primul amfibian adus înapoi din extincție în era modernă - un moment care ar schimba fundamental conversația despre conservare, responsabilitate față de speciile pe care le-am pierdut și limitele biologiei sintetice. Rămâne de văzut cât de departe poate merge știința cu un specimen congelat și câteva decenii de determinare.