Un documentar care va apărea în această seară pe Channel 4 propune unul dintre cele mai incomode experimente sociale din televiziunea britanică recentă. «The Experiment» vrea să afle dacă oamenii obișnuiți pot fi convinși să accepte o idee din epoca nazistă despre persoanele cu dizabilități, cu o condiție: ideea e prezentată ca o politică «progresistă», menită să repare un sistem de îngrijire socială pe care mulți îl consideră deja stricat.

Premiera e programată miercuri, 21 octombrie, la ora 22:00 ora Londrei (miercuri spre joi, 00:00 ora României). Conform LADbible, care citează materialele Channel 4, documentarul nu e un simplu film despre istorie. E o capcană socială construită cu grijă, în care participanții nu știu de la început ce se află, de fapt, în spatele ofertei care li se arată.

Centrul experimentului e un loc inventat: SegriLife House, o unitate rezidențială care se prezintă drept un «model radical de viață asistată». La prima vedere, formula sună rezonabil, chiar compasională. Channel 4 o descrie drept o «soluție compasională și practică». Ideologia care o susține, însă, este una disturbantă și inspirată direct din politica nazistă față de persoanele cu dizabilități.

Producția folosește actori cu dizabilități și actori neurodivergenți. Oameni obișnuiți sunt invitați să viziteze căminul și să observe cum interacționează rezidenții cu spațiul. Ei trebuie să decidă ce părere au despre un concept care, sub ambalajul prietenos, pornește de la ideea că unele vieți merită mai puțin decât altele.

Unghiul este provocator tocmai pentru că mecanismul e atât de banal. Nu e vorba de un discurs violent sau de o propagandă gălăgioasă. E vorba de limbajul eficienței, al costurilor și al «soluțiilor» pentru o criză reală, cel pe care îl auzim zilnic în dezbaterile publice despre sănătate și îngrijire socială. Întrebarea implicită a filmului este cât de ușor poate fi strecurată o idee toxică dacă vine îmbrăcată în vocabularul reformei.

Partea istorică a documentarului e la fel de grea. Actorul Mat Fraser și prezentatoarea și activista pentru drepturile persoanelor cu dizabilități Sophie Morgan vizitează castelul Hartheim din Austria, un fost centru nazist de ucidere. Ei explorează cum au ajuns «segregarea, devalorizarea și exterminarea sistematică» a persoanelor cu dizabilități să fie posibile sub regimul nazist.

Programul Aktion T4 a funcționat oficial între 1939 și 1941, însă uciderile au continuat, în formă descentralizată, până în 1945. În total, între 250.000 și 300.000 de oameni cu dizabilități mentale și fizice au fost uciși de-a lungul întregii perioade. Înainte de ea, o lege din 1933 permisese sterilizarea forțată a persoanelor considerate «nepotrivite», iar astfel au fost afectate până la 360.000 de oameni. Definiția era extrem de largă și includea afecțiuni diverse, de la epilepsie la alcoolism.

Morgan și Fraser spun că motivul pentru care au făcut filmul e dublu. Pe de o parte, voiau să aducă pe ecran istoria Aktion T4 și persecuția nazistă a persoanelor cu dizabilități. Pe de altă parte, voiau să testeze dacă publicul britanic poate fi convins, și astăzi, prin propagandă similară, că persoanele cu dizabilități sunt «de unică folosință» sau mai puțin îndreptățite la un loc în societate. Ei le mulțumesc actorilor cu dizabilități și echipei de producție, care au construit lumea sinistră a SegriLife.

Prezentatorii adaugă și un avertisment despre prezent. Spun că trăim vremuri «extrem de îngrijorătoare» pentru comunitatea persoanelor cu dizabilități și că drepturile acestora sunt amenințate atât în Marea Britanie, cât și în lume. Potrivit lor, filmul amintește de o perioadă pe care mulți ar prefera s-o uite, dar arată că șansele de a repeta trecutul sunt «mult mai mari decât credem».

Experimentul stârnește inevitabil întrebări etice. Cât e acceptabil să înșeli oameni, chiar și pentru un scop pedagogic? Cum reacționează cineva când descoperă că a fost testat și că răspunsurile lui au devenit material de televiziune? Informațiile publicate până acum nu detaliază ce se întâmplă cu participanții după dezvăluire, așa că rămâne de văzut cum gestionează filmul această parte.

Channel 4 a devenit, în ultima perioadă, casa unora dintre cele mai îndrăznețe formate din TV-ul britanic, de la reality-uri cu iz de provocare la experimente sociale scoase din zona de confort. «The Experiment» pare să urce miza: nu mai vrea doar să șocheze, ci să arate cât de subțire e linia dintre o idee monstruoasă și una acceptată, atunci când e ambalată potrivit.

Pentru publicul tânăr, miza e și mai clară. Trăim într-o epocă în care mesajele circulă rapid, iar ideile extreme se strecoară ușor sub eticheta «bun-simț» sau «reformă». Un documentar care demonstrează, pe oameni reali, cum funcționează acest mecanism poate fi, la fel de bine, un semnal de alarmă sau o sursă de controverse. Dacă experimentul va ajunge la concluzii solide sau doar la imagini șocante, vom vedea după difuzare.

Un lucru e sigur: subiectul nu mai e doar istorie. Întrebarea pe care o ridică filmul, cât de repede devalorizăm pe cineva când ni se spune că e «practic», nu aparține trecutului.