Christopher Lloyd, actorul care l-a făcut nemuritor pe excentricul Doc Brown, a ales să-și deschidă sufletul în memoriile sale, In My Own Time. Mărturisirea nu are legătură cu un rol ratat sau cu o ceartă de platou. E vorba despre un singur gest pe care nu l-a făcut pe setul lui Back to the Future Part III și care, după mai bine de trei decenii, încă îl bântuie. Cuvintele lui sunt simple: «Ar fi trebuit s-o fac».

Conform UNILAD, care citează memoriile actorului, regretul se leagă de una dintre cele mai spectaculoase secvențe din ultimul film al trilogiei, apărut în 1990. Este scena în care Doc galopează călare după trenul cu abur care ar putea readuce DeLorean-ul și, odată cu el, pe Marty McFly în prezent.

CONTEXT ȘI DETALII

Partea a treia a trilogiei îi trimite pe Marty McFly, interpretat de Michael J. Fox, și pe Doc în anul 1885, într-un decor de western. Pentru Lloyd, asta a însemnat multă călărie, mult praf și multe scene de acțiune.

Producția s-a bazat, firesc, pe cascadori profesioniști pentru momentele cu adevărat riscante, de la dueluri cu pistoale până la scena în care Marty e la un pas de spânzurătoare. Dar, după cum povestește Lloyd, exista o secvență pe care și-ar fi dorit s-o preia el însuși.

În cartea sa, actorul descrie scena exact așa cum i-a fost cerută: Doc trebuia să-și conducă calul până lângă vagonul din spatele trenului, destul de aproape încât să poată prinde un mâner. Doar că a primit o instrucțiune fermă: să nu apuce de fapt acel mâner. În niciun caz să nu încerce să se tragă de pe cal pe tren. Partea aceea era rezervată echipei de cascadorii.

Când a venit momentul filmării, apropierea de tren a mers fără probleme. «N-am avut nicio problemă să ajung lângă vagon», își amintește Lloyd. Trenul gonea cu o viteză fantastică, iar el era atât de aproape încât simțea aerul rupt de locomotivă. Era la îndemâna mâinii.

SEMNIFICAȚIE

Poveștile din spatele filmelor iconice sunt de obicei despre bătăi cu regizorul, despre scene tăiate sau despre actori înlocuiți. Aici miza e mai discretă și, tocmai de aceea, mai umană. Un actor ajuns la statutul de legendă povestește despre momentul în care instinctul lui a tras într-o direcție, iar disciplina de platou în cealaltă.

Lloyd recunoaște că, în clipa aceea, a simțit tentația reală de a ignora ordinul. «Am simțit că pot s-o fac. Era acolo», scrie el. A recunoscut că a fost aproape să pună totul în pericol: «Aproape am pus totul în pericol». Adică și-a respectat limitele impuse de producție, dar ideea de «ce-ar fi fost dacă» a rămas cu el.

Să ținem cont și de context. Un film cu buget mare nu își permite să-și rănească protagonistul în mijlocul filmărilor, iar interdicția avea o logică solidă. Totuși, regretul lui Lloyd nu e despre logică. E despre acel moment suspendat, când corpul și instinctul spun «da», iar regulile spun «nu». Oricine a stat vreodată în fața unei decizii de felul acesta recunoaște senzația.

Cât despre frază, ea e cât se poate de directă. După ce a depănat tot episodul, Lloyd încheie: «Cine știe ce s-ar fi întâmplat mai departe? Dar de fiecare dată când revăd filmul și ajung la scena aceea, simt în continuare o înțepătură în inimă: ar fi trebuit s-o fac».

IMPLICAȚII ȘI ÎNCHIDERE

Faptul că regretul vine abia acum, în memorii, spune ceva despre felul în care ne rescriem trecutul. Un moment care pe platou a durat câteva secunde a devenit, pentru actor, un reper emoțional pe termen lung. Iar asta îl face mai interesant decât orice dezvăluire scandaloasă.

În ciuda acestui «ce-ar fi fost», Lloyd nu are o părere proastă despre film. Dimpotrivă. Răspunsul lui la întrebarea pe care o aude cel mai des, care dintre filmele trilogiei e preferatul, este fără echivoc: «Oamenii mă întreabă tot timpul care dintre filmele Back to the Future îmi place cel mai mult și trebuie să spun că e Partea a III-a».