Pe hârtie, industria editorială americană arată ca un front unit împotriva AI-ului generativ. Editurile dau în judecată Google pentru încălcarea drepturilor de autor și retrag din librării cărți ale unor autori bănuiți că au scris cu ajutorul LLM-urilor. În culise, însă, povestea e alta, iar angajații au început să vorbească despre ea.

Conform unei investigații WIRED, cel puțin trei dintre cele cinci mari edituri americane, HarperCollins, Simon & Schuster și Hachette, au introdus discret unelte AI în procesul de publicare. De multe ori fără anunțuri publice și fără acordul autorilor. WIRED a vorbit cu peste două duzini de angajați, toți sub anonimat, pentru că își riscă locurile de muncă.

Se folosesc modele precum Claude și ChatGPT pentru emailuri către agenți, texte de publicitate și de pe coperta a patra, iar alte unelte AI apar în design de copertă și marketing. De multe ori, ordinul vine direct de la conducere.

La HarperCollins, conducerea a cumpărat licențe Claude de la Anthropic cu luni în urmă, dar, potrivit unui angajat actual, „și-a dat repede seama că nu știe cum să le implementeze”. Zeci de angajați, juniori și seniori, au fost „voluntarizați” ca „AI Champions” și puși să găsească utilizări în ședințe lunare de brainstorming.

Primăvara aceasta, când unii angajați au ridicat probleme legale, etice și de mediu, un participant la ședință le-ar fi tratat obiecțiile drept „costul de a face afaceri”. Curând după aceea, pe portalul intern al angajaților a apărut o notă: deși AI-ul are impact asupra mediului, ar fi doar o mică parte din amprenta digitală a unei persoane.

„A fost o palmă”, spune un angajat. „Ani la rând am argumentat că merităm salarii decente, iar ei au cheltuit banii pe software pe care cei mai mulți dintre noi nu-l vrem.” Contextul contează: salariul mediu de start în edituri mari din New York era de 47.583 de dolari în 2023. HarperCollins ar fi cumpărat licențe și pentru ChatGPT și Jasper, o platformă care promite fluxuri de marketing automatizate de la cap la coadă.

Cea mai frecventă utilizare, spun angajații de la HarperCollins, Simon & Schuster și Hachette, e scrierea de texte de publicitate. Cititorii le întâlnesc peste tot, de la Amazon și Goodreads până pe coperta a patra, iar ele servesc și la promovarea cărților către librari, jurnaliști și critici.

O publicistă dintr-o editură mare spune că e o abordare miopă: publiciștii au datoria să comunice cu cititorii și cu presa cu bună-credință, iar jurnaliștii tolerează greu pitch-urile scrise de AI. Meg Reid, directoarea editurii independente Hub City Press, crede totuși că marketingul scris de LLM-uri „pare inevitabil” la marile corporații. Editurile mici, spune ea, insistă că oamenii sunt chiar esența.

În plus, la începutul anului, agenții literari au început să bănuiască anumiți editori că scriu scrisorile de refuz cu AI. „Ne-am comparat emailurile și toate aveau semnele clasice: «nu asta, ci aia» și regula celor trei”, spune un agent. Angajați de la Simon & Schuster, HarperCollins și Hachette confirmă că bănuielile erau corecte.

Hachette susține că sprijină AI-ul pentru scopuri operaționale, dar nu pentru uz creativ, inclusiv comunicarea cu autorii și partenerii. Simon & Schuster spune că angajații au acces la un număr limitat de unelte enterprise, iar folosirea lor nu e obligatorie. HarperCollins nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

La Simon & Schuster, tensiunile au ieșit la suprafață și printr-o mișcare colectivă a angajaților: aceștia au strâns semnături și au trimis o scrisoare CEO-ului companiei, opunându-se unui posibil instrument de monitorizare numit Skan AI Blueprint. Compania a confirmat că a analizat acest tool, dar susține că nu a luat nicio decizie privind implementarea lui.

La Simon & Schuster, angajații povestesc de un workshop cu reprezentanți OpenAI. Un participant spune că persoana care îl conducea nu avea idee ce face o editură, dar una dintre recomandări a fost chiar scrierea de emailuri către agenți. Tot acolo, în mai 2024, ar fi existat un concurs intern pentru cele mai bune utilizări ale AI, cu premii de 10.000 de dolari pentru câștigător și 5.000 pentru fiecare dintre cei doi finaliști. Entuziasmul s-ar fi mai temperat între timp, pentru că angajații s-au plâns în ședințele generale. Apar și elemente generate cu AI în copertele unor cărți, iar unele edituri străine distribuite de Simon & Schuster recunosc deschis acest lucru.

Agenții se tem că editurile ar putea lipi fragmente din manuscrisele autorilor în LLM-uri pentru scrisori de refuz sau texte publicitare. „Am adăugat în contracte clauze AI: materialul nu poate fi dat unui LLM”, spune un agent. Clauza a fost gândită contra companiilor tech, dar se aplică și editurii care publică. Fără un model „closed-loop”, care rulează izolat de cloud-ul companiei AI, un manuscris nepublicat ar putea hrăni un model. O sursă de la HarperCollins spune că mai mulți editori au întrebat dacă pot lipi un manuscris întreg într-un LLM deschis, iar departamentul juridic le-a interzis.

Paza e deci slabă pe ambele fronturi. Editurile condamnă public AI-ul care fură de la autori și îl folosesc pe ascuns, iar editorii spun că cele două cazuri celebre de cărți retrase, „Shy Girl” de la Hachette și „Call Me, I'll Hide the Body”, retrasă de agenții autorului după o ofertă Macmillan, sunt doar vârful aisbergului. „Fiecare imprint are o poveste cu un nume important al cărui roman a fost anulat pentru folosirea evidentă a AI-ului”, spune un editor, fără ca ele să ajungă în presă.

Pentru cititori, miza e simplă: textul de pe coperta unei cărți ar putea fi scris de un model, iar mailul de refuz al unui agent la fel. Dacă totul se întâmplă pe ascuns, nici autorii, nici publicul nu pot decide ce acceptă. Și o industrie care vinde încredere în cuvântul scris riscă să și-o piardă tocmai de la cei care o fac.